Bătaie pe Eminescu! Je suis Eminesco! „Trăiască Nația”!
Îl iubim cu toții pe Mihai Eminescu, chiar dacă nu-i cunoaștem foarte bine opera și istoria (persoanele de față se includ!).
An de an, de ziua lui, toată lumea vrea să se așeze în dreapta Geniului, să zică ceva despre el. Eminescu e de-al lui. Cei mai penibili sunt politicienii, nu coloneii patriotarzi, cum ați crede. Politicienii. Unul aclamă pe Facebook, altul se pozează în fața afișului, a bustului. “Trăiască nația! Așa saluta Luceafărul poeziei românești. Iar dacă cunoscuții apucau primii să-l salute cum îi plăcea, el răspundea tare: “Sus cu dânsa”!” scrie un politician reciclat, viitor candidat. Altul se pozează “cu Mihai”, să se confunde nu alta, să devină una. Ia uite ce citează alt politician, ăsta unul chiar haios, în nevinovăția sa. “Oricare ar fi guvernul și oricare vederile sale supreme, corupția și malonestitatea trebuie să lipsească din viața publică; oricare ar fi, pe de altă parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulități venale, de oameni de nimic, pentru a guverna”!!!” Vă dați seama că despre voi vorbea? Cât despre “prietenul Mihai”, să știți că nu era înțepat și solemn ca voi. Bea, umbla la femei, era bolnăvicios și mai tot timpul falit. Dar avea talent. George Călinescu redă foarte bine situația din acea perioadă: „Bea fără cumpăt și, împins de instinct erotic congenital, bântuia cafeurile-chantante pierzând nopțile și istovind ultimele energii sufletești. Lăsa biblioteca cu ușile deschise la voia întâmplării, nu însemna cărțile eliberate în registru și-și însușea garanțiile bănești pentru cărți. Ba cerea bani, dintr-o teroare lăuntrică de lipsuri, nu numai prietenilor, ci și necunoscuților. Era îmbrăcat într-un palton livid, din buzunarele căruia, din veche obișnuință de vagabond, scotea alune spre a le ronțăi și cu o pălărie înaltă pe cap, era văzut asediind femeile, de pildă, curtezanele germane de la hotelul Vanghele. Dacă ne permiteți să-l abordăm puțin altfel, iată câteva tăieturi din poeziile Domniei Sale mai puțin cunoscute. Dar pe care n-o să puteți să le aclamați pe Facebook sau pe la întâlniri, cu glas puternic, cu ochii în cer, citind fornăitor.
“Ah, drăguță, ce curată,/Nici un păr pe pielea toată/Ca și cașul alb sunt /Să-i simți mari te-aduni /Dar icon vedem mai jos/Ce zvâcnește-așa frumos/Și se zbate-n degete/Și nu vrea să pregete.(…)
“Vin colea și-oi ști să lupt/Crăpătura să ți-o-nfrupt/Că destul am stat pe post/Sub pecete cât a fost.” Sus paharul pentru “fratele Mihai!”
În loc de Eminescu, dar măcar sincer
„Sărbătorim Ziua Culturii Maghiare cu un concert de muzică inedit și o festivitate de acordare a distincțiilor Hollósy Simon la Sighetu Marmației. Vă invităm așadar să veniți alături de noi la spectacolul din 20 ianuarie la școala de muzică din Sighetu Marmației, și să vă bucurați de interpretarea renumiților artiști maghiari de muzică folk Sebestyén Márta, artistă populară laureată cu premiul UNESCO, cunoscută printre altele pentru colaborarea sa cu formația Deep Forest și pentru colaborarea la coloana sonoră a filmului Pacientul englez (The English Patient), interpretând cântecul Szerelem, szerelem (Iubire, iubire)”, zice partidul unei minorități. Cel puțin nu îl iubesc pe Eminescu o zi, nu-l iubesc deloc!!! Petofi sau deloc!
Interesant, dar parcă tot hau- hau la lună
În mai se împlinesc 50 de ani de la înființarea clubului Minaur Baia Mare, primul din România, care avea să devină o legendă solidă a sportului maramureșean. Dar al cărei sediu istoric – neglijat de primărie – e atât de șubred, încât e la un pas de ruinare, scrie un consilier al partidului născut în stradă. Care n-a confirmat. Partidul, nu consilierul.
„Nu mai e timp de așteptat, ci de intervenit urgent. Voi insista ca în bugetul pe 2024 să fie alocată suma necesară pentru salvarea sediului și înființarea „Muzeului Minaur”. Doar din mici economii la luminițe, panseluțe, paranghelii, deszăpeziri fără de zăpadă etc. se pot aduna banii care să salveze un simbol al unei legende- simbol. Municipalitatea din Baia Mare a eliberat autorizația de demolare nr. 358/2022 a sediului istoric al acestui club, situat pe strada Valea Roșie nr.26. Desființarea construcției era estimată la 347.130 lei”, dar povestea continuă și aflăm, nu știm de ce așa târziu, că urma să devină centru de zi pentru bătrâni, apoi Casa Minaur dar tot pentru bătrâni, etc. De parcă ar fi primul simbol băimărean ruinat… vezi casa Pocol, a singurului proprietar român de mine de aur, primar al orașului și parlamentar băimărean!
PMP Maramureș x 3
Dacă vreți să vedeți ce înseamnă derivă, căutați pe Facebook pagina PMP, a partidului odinioară chiar important, ce putea fi un ic politic imposibil de ignorat, ca partidul principalei minorități. Orgoliile, ce să faci. De cauți pagina, sunt trei! Numai în Maramureș! Fiecare cu limba lui de lemn, fără activitate, doar să fie.
Atât de prețios e metalul, că trebuie verificat
E ca atunci când cumperi de la romi…e prea bun ca să fie adevărat. Și produsul, dar mai ales prețul. “Suntem peste tot acasă într-un județ de AUR ca Maramureșul”, zic băieții plini de nerv. “Cumpărăm de la români!”, zic ei, asta una chiar o să funcționeze, după cum vă așteptați. Umblă în piețe și se pozează cumpărând de la bătrâne marfă românească. Abia așteptăm să meargă în piețe cunoscute, unde marfa “Poftiți/Teszek” e din Ungaria/Polonia…
Acest material este un pamflet și trebuie tratată ca atare. Libertatea de exprimare a presei beneficiază, conform art. 255 Cod civil, de o protecție suplimentară, măsurile provizorii preconizate neputând opera împotriva jurnaliștilor decât în situații excepționale: prejudicii grave, atingerea dreptului la viață privată, evident nejustificată.
