Dorel Vișan este unul din reprezentanții de seamă ai teatrului și cinematografiei românești. De câțiva ani, actorul s-a retras din lumea artistică și și-a descoperit o nouă pasiune. Le vorbește oamenilor despre lumea în care trăim, despre principiile greșite pe care au ajuns să le urmeze, dar și despre relația dintre om și divinitate, care e esențială în acest “joc” numit Viață. Dorel Vișan a fost prezent joi seara, 9 noiembrie, în Baia Mare, la Galele Rotary-Artă și Spiritualitate”. Monologul său a primit aprecieri din partea publicului, dar a fost și criticat de unii dintre spectatorii care nu i-au împărtășit întru totul ideile.
Actorul și-a început pledoaria despre condiția omului cu o pildă despre un învățător care le cere ucenicilor să îl învețe să moară. Concluzia: “viața este un joc, dar moartea este un joc și mai mare”, a spus Dorel Vișan.
El a asociat “călătoria prin viață cu un “joc de șah”. “Imaginați-vă că viața ar depinde de câștigarea sau pierderea unui joc de șah. Nu ar trebui ca prima obligație a noastră să învățăm rolul pieselor și cum se mișcă pe table de șah? Există un joc mai complicat decât jocul de șah unde fiecare din noi este un jucător, este jocul vieții. Tabla de șah este Universul, piesele sunt fenomenele, iar regulile jocului sunt legile pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru armonia universului. Jucătorul din fața noastră totdeauna va fi ascuns, nu îl vedem, dar știm că va juca cinstit și nu va accepta nicio greșeală. Prima greșeală pe care o facem suntem șah-mat și atunci trebuie să cunoaștem regulile jocului. De aici vin toate suferințele și întreaga durere a omului, pentru că nu cunoaștem ordinea Universului”, a subliniat Dorel Vișan.
Actorul a mai accentuat că Universul “are și el un sunet la care trebuie să ne acordăm toți: Adevărul lui Dumnezeu. Omul, dacă nu e acordat la divinitate, iese din Adevăr. Ieșind din Adevăr nu mai poți fi liber. Suntem sclavii propriilor dorințe”, a mai spus Dorel Vișan. El a mai arătat că românii plecați din țară aleg în loc de libertate, sclavia, deoarece departe de locul natal cultivă alte valori, lucrează pentru chipul altei națiuni, devin niște venetici care uită să vorbească inclusiv limba română.
Dorel Vișan a mai subliniat că “omenirea a rătăcit cărarea”. Acum se pune problema minții artificiale, dar aceasta are două tăișuri: unul benefic și unul distrugător, “pentru că știința oricât de știință ar fi nu poate face sufletul”. Totodată, actorul a mai punctat că omul se poate vindeca, iar tămăduirea vine din interiorul propriu.
