Dimineața zilei de 7 octombrie 2023 marchează începutul unui timp imprecis, crud și neguros. Atacarea Ucrainei de către Rusia ne-a șocat, dar scenariul era mai previzibil. Războiul din vecini a fost parcă uitat de presă. Alt foc s-a aprins. Uciderea de către teroriștii Hamas a unor nevinovați, care se regăseau într-un festival al muzicii, pe teritoriul statului Israel, a fost începutul unui nou război. Unul complicat, mocnit, care a atras multe state în hora morții. Deocamdată evenimentele sunt grăitoare. Niște barbari au atacat Israelul, care păstra aparenta normalitate, socotindu-se o avangardă a lumii democratice în zonă. Vorba lui Liviu Rotman, greu de făcut o analiză aprofundată a tragediei, deoarece situația este fluidă, evenimentele se derulează cu repeziciune.
În ultimele două săptămâni, imaginile de la posturile de televiziune au intrat în casele noastre, în sufletele noastre, provocând îngrijorare, neliniște și întrebări cu puține răspunsuri. Cum să nu te revolți, să nu fugi din lumea asta, când ți se spune că au fost uciși copii de câțiva ani, că unor tineri li s-a tăiat gâtul cu sapa. Și alte barbarii ale morții. Adevărul este că nici noi, trăind pe alte coordonate ale vieții, nu știm prea multe despre Hamas. Învățăm din mers, cu prețul morții și al altor suferințe umane. Sunt oameni care îndură foamete, lipsă de apă, pierderi de vieți omenești.
De ce toate acestea? Cine sunt cei care ucid? De unde vine această ură? Se face portretul agresorului. Se dezgroapă istoria, se caută vinovați. Multe interese politice au făcut ca Hamas să fie trecută cu întârziere pe lista organizațiilor teroriste, iar state din Europa Occidentală îi numeau pe componenții Hamasului, insurgenți sau rebeli. A mirat o lume întreagă ușurința cu care au pătruns pe teritoriul israelian acei teroriști. Ce au făcut celebrele servicii israeliene? Se formulează acuzații la adresa guvernului, a premierului Netanyahu. Ne dumirim pe zi ce trece că acest război a fost pregătit din timp, cu multă atenție. Atacul asupra tinerilor de la festivalul de muzică, uciderea multora dintre ei cu metode barbare mi se pare tocmai o ciocnire dintre civilizații.
Cartea lui Samuel P. Huntington, apărută în anul 1996, „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, acum mi se pare un manual după care se orientează lumea de astăzi. Am scos-o din raft și m-a surprins analiza șocantă, apoi din ce în ce mai convingătoare a autorului, cu privire la schimbările tectonice din relația dintre credință, cultură și politică. Numărul mare de oameni, din toată lumea, care au citit această carte, consideră că ea a satisfăcut mai pertinent decât oricare altă lucrare din disciplinele sociale clasice, setea generală de a înțelege realitatea istorică extrem de turbulentă de astăzi.
Citiți cartea! Eu mă întorc la aceste zile, cu multe frământări sociale, suferință, ruină și moarte. Tragedia care a început în 7 octombrie este unul dintre cele mai brutale atacuri împotriva civilizației moderne. Care, cu toate ciudățeniile ei, este luminos mai preferată, decât barbaria. Evenimentele din Fâșia Gaza au scos la suprafață multe din preocupările oculte ale unor lideri ai lumii. Președintele american Biden a fost în Israel, dar a ratat un summit cu unii lideri arabi, de la Amman. Neplăcută ipostază de putere mondială. S-a spus că acea întâlnire a fost suspendată de teama mișcărilor populare din zonă. Președintele rus Putin a fost la Beijing, cu valiza nucleară după el. Acolo a fost și premierul Ungariei, Viktor Orban, care s-a afișat oficial cu liderul rus.
Eu nu am aflat ce au discutat între ei. Oricum, episodul naște multe semne de întrebare pentru liniștea Europei. Scenariul negru al extinderii conflictului din Israel devine pe zi ce trece o spaimă pentru Occidentul european. În capitalele vechiului continent, și din alte părți ale lumii, s-au înregistrat manifestații de solidarizare cu palestinienii. Se afirmă o atitudine concertată a forțelor care doresc destabilizarea Occidentului, cu orice preț. Coșmarul atentatelor teroriste revine într-o Uniune Europeană, divizată și paralizată de numeroși musulmani, primiți pe continent fără discernământ. Umanismul creștin plătește vama îndurării, a milei, dar și a interesului. Zadarnic am compasiune pentru suferința semenului, când el vine dintr-o altă cultură, altă religie.
Acum vor să despartă apele și în Europa. Unii doresc chiar să șteargă, să amestece valorile creștine europene. Din ce în ce mai mult se conturează părerea că atacul împotriva statului Israel a fost pregătit cu minuție cu câțiva ani înainte. Din nou, mă mir cum au ațipit celebrele servicii israeliene. Sau o fi o altă strategie? Nu cred. Nu este un simplu conflict de graniță, ci este o stârnire a unei părți din lumea arabă împotriva creștinilor. Până la urmă, ăsta este înțelesul acestei furtuni care a lovit această parte de lume. Unii pot avea și alte păreri, dar pe mine acolo mă duce gândul. Nu doresc să mai pun paie pe vâlvătaie, dar a ne lămuri în ce lume trăim este absolut necesar. Așa că, după puterea mea de a înțelege evenimentele, voi mai încerca să le descifrez înțelesul.
