Am trecut iar prin Ponorâta, sat teoretic inexistent, cartier al satului Vălenii Lăpușului, din comuna Coroieni. Vecinii spun că are deja 1.000 de locuitori, mai mult decât vreo 3 comune cu sate aparținătoare din Maramureș (Bicaz, Coaș, Poienile Izei)… Pe fondul conflictelor din iarnă, am trecut, recunoaștem, cu inima strânsă. N-ai vrea să schimbi parbrizul numai pentru că ai înfuriat un rom, nu? Uite că nu e așa, iar acolo, la ei, evoluția poate fi involuție și invers, iar pacea poate fi cea dinaintea furtunii.
Pe scurt, am trecut fără probleme spre Vima, ba vreo doi ne-au salutat cu mâna, deși vedeau clar că fotografiem/filmăm. Dar cartierul trece prin mutații vizibile. La margini, atât în partea de jos, cât și în sus, au apărut minoritarii bogați. Se construiesc case de bolțari, iar în fața casei e parcat „absolut necesarul” (pentru pedigree) BMW 4×4. Adio, cal, adio, casă de bote cu chirpici bătut cu palma peste! Bolțari, acoperiș de tablă musai roșie, antena parabolică. Semn că unii au înflorit acolo unde au plecat în Occident, la muncă sau nu.
Cumva, au tendința de a se delimita de ceilalți, nu s-au mai înghesuit pe dreapta drumului, deși era o înțelegere tacită cu autoritatea locală: pe dreapta cum urci – case, pe stânga școala, grădinița, centrul social, sala de dușuri. Era amiază și cam toate erau închise… dacă tot am trecut, a fost musai să observăm. Deși în centrul social, probabil grădiniță acum, era o ceată de copii cu „o doamnă”. „Au bani unii, vin și cumpără fân balotat de la noi, pentru cai. Le dă România toate alocațiile și subvențiile posibile, să îi țină în frâu”, ni se spune din zonă, din satul vecin. Vestea bună e că nu mai fură mult… nu din Văleni, oricum localnicii au renunțat să cultive în câmp, de teama lor și a mistreților. Fură de mai încolo, la ieșire din Târgu Lăpuș mama cu bebe în brațe stătea „de șase” în timp ce doi copii furau fructe din curtea unei firme.
Pe de altă parte, vechile metehne nu se uită ușor. La ieșire spre Peteritea, în vârf de deal, pe marginea drumului se aruncă gunoiul din Ponorâta… poate un container de stil vechi ar fi fost potrivit, o alternativă bună la marginea drumului, deși așa ceva există și la Țicău, fără nici un efect…
