Ieșind din crisalida satului, cu rânduiala lui bine tocmită, am nimerit în valurile altei lumi, cu alte dimensiuni. Începea pentru mine marea călătorie. Aveam nevoie de borne sigure, de oameni care știau drumul vieții și tâlcurile vremilor. Eram elev la Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației și încercam să descojesc misterul unui cosmos inedit. Să învăț a citi sufletul celor din preajmă. Am avut parte de dascăli minunați. Pe care-i aveam la catedră, dar și în viața de toate zilele.
Printre dascălii fără catalog s-a numărat Ion Ardeleanu-Pruncu, un tânăr, pe atunci, cu care mi-am armonizat bucuria descoperirii multor taine, care se lăsau deslușite. Fiind cu șapte ani mai în vârstă, Ion Ardeleanu-Pruncu devenise un om cu experiență. Era omul de la care aveai ce învăța. Așa am aflat despre ceasul de veghe al cuvintelor. Cum să fiu părtaș la sărbătoarea rostirii, să am curajul exprimării personale.
Acolo, în Palatul de vânătoare, s-au plămădit tinerii zei ai poemului, unde domnul Ardeleanu ne lustruia cărările necunoscute. Rămân recunoscător pentru acele vremi de inițiere întru cuvânt și viață. Cadența sigură a gândirii lui, grija de a răspândi în jur liniște și adorație, bucuria de a dărui, sinceritatea de a împărtăși izbânda aproapelui sunt însușirile unui om cu destin propriu în vuietul anilor. Un om bun, în înțelesul profund al maramureșeanului.
Prin vreme, am devenit prieteni, cultivând acest sentiment prin respect pentru reușite reciproce. Am petrecut dimpreună momente de referință pentru destinul cultural al Maramureșului Istoric. A inițiat Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației. Lui i-a aparținut ideea de a-l invita pe marele poet Nichita Stănescu la Sărbătoarea Poeziei din Marmația. Mi-a încredințat mie dulcea povară de a-l convinge pe Nichita să urce pe trupul țării în Maramureș. Era prin octombrie 1979, când Poetul a fost oaspete al municipiului Sighetul Marmației și al comunelor Desești și Bogdan Vodă. Nu uit cât bine a făcut folclorului autentic maramureșean. În 1980 am fost martor la București, unde Ansamblul folcloric „Mara”, al Casei de Cultură din Sighetul Marmației, a fost încununat cu Premiul „Europa” al Fundației F.V.S. Hamburg pentru artă populară, Fundație care a acordat și premii Herder.
Ion Ardeleanu-Pruncu este un bun cunoscător al obârșiilor românești, un devotat interpret al rânduielilor istorice pe aceste meleaguri. El mi-a deschis cărarea spre satul Valea Stejarului, pentru a-l cunoaște pe Seniorul lemnului, fabulosul meșter popular Pătru Godja-Pupăză, un țăran inspirat, vizionar și un neîntrecut în tâlcurile povestirii. Cartea mea despre el stă mărturie.
Ion Ardeleanu-Pruncu și-a dovedit cu prisosință harul, priceperea, iubirea față de trecutul ziditor în cărți de referință. Cum este îngrijirea ediției Tit Bud – Scrieri istorice. Ori tomul „Maramureș, ziare și ziariști, de la începuturi până în 1945”, volum premiat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. În peste o jumătate de veac de când ne cunoaștem, am putut decanta calități emblematice ale profesorului, scriitorului, omului de mare energie intelectuală, jurnalistului cu virtuți dovedite, prietenului nedezmințit. Un cărturar în adevăratul înțeles al Cuvântului. Și multe ar mai fi de spus despre nobila aventură a vieții lui.
Apoi, căldura familiei și ocrotirea sufletului prin credință le-am regăsit în acest om de excepție. Un om al creației și al bucuriei. Un om bun și de omenie! Scris-am acest text în contul acestei zile de 7 septembrie, când bunul meu prieten rotunjește 80 de ani de viață! Sănătate și curaj, Ioane! Și întrebarea mea consacrată: ce-ți mai fac albinele? Că Ion are sufletul polenizat cu lumină și rigoare de om ales. Un om bun, în înțelesul profund al maramureșeanului de pe văile noastre.
Ani buni și sănătate, Ioane!
