Neaşteptate rute pentru cunoscut Maramureşul
Zilele trecute, am parcurs o porţiune lungă din Maramureş în scop jurnalistic, dar şi cu ochii la drumuri. La fel, am încercat să ne şi simţim puţin turişti, ca într-un circuit auto al unei zone de judeţ.
Înainte de toate, o observaţie: indiferent ce am găsit noi pe aceste rute, realitatea generală nu e de contestat. Am fi chiar nemernici să nu recunoaştem că atât de bine nu s-a circulat prin Maramureş niciodată. Toate drumurile principale din judeţ sunt perfect circulabile, chiar şi drumurile mai rele sunt oarecum accesibile.
În paralel, se desfăşoară investiţii Saligny prin care autorităţile locale asfaltează la greu unde este nevoie. Pornim deci dinspre Baia Mare spre Cavnic, trecem Gutâiul, întoarcem spre Băiuţ, apoi spre Groşii Ţibleşului-Botiza, revenim spre Ţara Lăpuşului, pe la Coroieni şi Vima, salutăm Prelucile, ne întoarcem spre Baia Mare pe la Boiu, Mesteacăn și Şomcuta Mare, pe E 58.
Dis-de-dimineaţă, salutăm iar centura băispriană, pe răsărit, e deja marcată şi în curând circulabilă. Trecem apoi pe un drum judeţean decent, dar cu semne de oboseală, din Cavnic spre Budeşti, apoi revenim pe acelaşi drum, mai ales că am văzut recent Gutâiul dincolo, pe DN 18 şi-i ştim starea. Şi acolo sunt urme de oboseală la drum. Întoarcem spre Cavnic şi intrăm pe judeţeanul spre Băiuţ, mult promis la reabilitare. Ce-i drept, în primăvară drumarii au peticit puţin, dar nu destul. Pe alocuri, drumul e tot o groapă…iar dacă-l ţinem aşa pentru cursele moto de macadam, rău facem. Mai suntem şi alţii pe-aici, nu doar un raliu pe an. În drum cad pietre, ici-colo se afundă carosabilul. Nu şi pe Valea Strâmbu, unde e deja drum turistic superb, abuzat însă de maşini grele. Drumul redevine modest între Strâmbu Băiuţ şi Lăpuş, dar intrăm în dreapta pe un interesant drum, spre Ungureni, parţial deteriorate de silvici, parţial modernizat de autoritatea locală din Cupşeni, un drum ce pune în valoare un sat vechi şi frumuşel. La fel, judeţul are în lucru o legătură asfaltată între Costeni şi Stoiceni. Nu ştim cât de utilă, am fi preferat poate un fir de drum de la Cupşeni spre Bloaja-Izvoarele, acolo unde e potenţial uriaş de dezvoltare.
Revenim spre Lăpuşul Românesc. Intrăm pe o stradă în stânga, pe drumul de legătură cu Groşii Ţibleşului. Cel ce odinioară avea proiect de milioane de euro. Pe partea Lăpuşului s-a pietruit, e absolut circulabil faţă de anterioarele aventuri pe el. De sus din vârf, pe partea Groşului, e asfaltat. Cu vedere spre Ţibleş, Minghet. Iată o rută ce merită luată în seamă, care e, culmea, oarecum paralelă cu un drum istoric, cel al “Tereziei”. Era calea pietruită, acum 2 secole, pe unde căruțele cu cărbuni din bocşării mergeau la forja şi fierăria de pe deal de la Râoaia, unde se făceau scule agricole de fier pentru Imperiu. Cu un drum, ne interesăm de drumurile din zonă. Şi aflăm că drumul comunal 19, din Groşii Ţibleşului la Botiza este cu probleme. Așa l-am parcurs cu o săptămână în urmă. Dar Botiza are finanţare Saligny pentru reabilitare şi se apucă de partea lor. Groşii caută soluţia potrivită să facă acelaşi lucru. Este una dintre cele mai “strategice” rute de legătură din Maramureş, singura care leagă Sudul cu Nordul, Ţara Lăpuşului de Valea Izei. Dar e de remarcat că şi accesul spre Ţibleş, pe Valea Brazilor, este în reabilitare. De această dată, Romsilva este cea care şi l-a asumat. Drumul e lărgit, schiţat, sunt peste 40 de podeţe refăcute, se pietruieşte cu trei straturi, pe 12 kilometri. E accesul spre o zonă turistică mult dorită de oamenii muntelui. E în lucru, în acest moment. Altă veste bună vine ca promisiune…se pare că, în achiziţie este şi modernizarea unuia dintre cele mai rele drumuri rămase din judeţ, firul DJ 171A dintre Suciu şi Groşii Ţibleşului. E ros asfaltul, se circulă pe mijloc şi pe valuri. Anul viitor intră în reabilitare şi modernizare! Acum, e rău, antipatic de parcurs. Dar ieşim din el pe firul Dămăcuşeni-Baba, care e unul dintre cel mai bine făcute drumuri din Maramureş, azi. Un deliciu chiar. De la Vălenii Lăpuşului însă, spre Vima Mică, iar e rău, ici-colo, deşi s-a lucrat, ca dincolo de Vima Mică să devină iar impresionant, până la Boiu Mare.
Dar fiindcă ziua e lungă şi pe alocuri, cu scuzele de rigoare, drumul ne-a permis să desfăşurăm aripile, am mai avut vreme de o excentricitate. Am intrat pe drumul cu finanţare Saligny de la Sălniţa spre Dealu Corbului. Am urcat de fapt spre Culmea Prelucilor, lejer, pe un drum schiţat, pietruit, pregătit de asfaltare, pe acelaşi drum pe care toamna trecută îl abordam cu 4×4 integral… şi cu emoţii. Da, din sat încolo, pe aşa-zisul drum de macadam al SAPARD-ului, e dezastru. La fel e şi pe firul de la cătunul Groape spre Preluca Veche, apoi iar dincolo de Preluca Veche spre cea Nouă. Dar e călcâiul ahilian al zonei, în rest, drumurile sunt impresonante. Chiar Sapardul în sine a fost peticit cu ceva argilă, nu mai e dezastruos. Altfel, de la coama dintre Preluci, pe Valea Rea, spre Preluca Nouă, spre Aspra şi Codru Butesii, apoi spre Şomcuta, sunt excelente drumurile. Dar întoarcem şi continuăm ruta pe firul Vima Mică-Boiu Mare, pe drum bun, asfaltat anul trecut în premieră. Apoi ceva mai modest, cu valuri, spre Mesteacăn, de unde ieşim în E 58 spre Şomcuta şi spre Baia Mare. Alternativa e Drumul Nordului spre Remetea şi Coaş, la fel de bun.
Altfel spus, am pornit spre Nord şi ne-am întors din Sud. Am atins drumuri judeţene, naţionale, europene, forestiere, actuale drumuri bune şi rele. Mai tot timpul în locuri cu aură istorică sau cu superbe belvederi. Nu avem a lăuda pe nimeni. Cert este că aproape ar fi momentul să facem nişte trasee turistice auto reale, nu gen “Circuitul bisericilor de lemn”, pentru că se poate circula şi e ce vedea în Maramureş! Vă propunem să parcurgeţi rutele la toamnă, pe décor galben-verde-roşu!
