De la Stat la privat, cu bani împrumutați din sistem, fără vizită la pușcărie
Nu e treaba noastră cum ați făcut primul milion de euro, așa ne-a învățat nenea Rockefeller. Așa este. Dar cum se face că la o seamă de virtuoși funcționari de rang înalt din Maramureș ce au ajuns la limita pușcăriei împrumutându-se din sistemul de Stat, nu li se întâmplă nimic, decât niște boli cumplite cam la momentul arestării, apoi fac afaceri și înfloresc, bine mersi? Cum?
Ne duce gândul la un fost ministru. Are deja vreo 4-5 hoteluri cumpărate, date în administrare, ia ghiciți, foștilor/fostelor colege de suferință de la Stat, cu care împărțeau munca aceea cumplită, obositoare, dar plină de satisfacții materiale. Sunt bine mersi, ba cumva ne bucurăm c-au intrat în afaceri, ne rugăm la zei hinduși să nu cumva să le meargă rău și să se întoarcă la Stat. Pe funcții. Și apropo, într-o bună zi ar trebui să ne interesăm ce ne mai fac foștii miniștri de Maramureș, nu? Unul are restaurant în București. Altul se dă cu bicicleta prin Blidari. Altul, altul. Sau secretarii de Stat, că aici e poveste de umplut o carte, cu șirul lung de politruci trași cu praștia în funcții publice din care s-au întors tot afoni, dar abili în a se împrieteni cu banul public. Dar revenim la primul milion de euro și la mediul de afaceri pe care chiar îl încurajăm. Cu cât sunt ei mai înfloritori, cu atât noi, ceilalți, vulgul, ar trebui să trăim mai decent. Bine… e o poveste capitalistă cu cântec aici, o să-i întrebăm pe Alvin Toffler sau pe Francis Fukuyama ce părere are despre asta. Sau pe cei care ziceau că “Cea mai mare avere a lor e angajatul”. Sau “sunt bogat pentru că îmi plătesc foarte bine angajații”. Astea nu-s de România, încă. Aici se fac afaceri private cu bani de la Stat. Încă.
Continuă concursul de arătat pe la slujbe
Undeva prin sediile partidelor politice trebuie să existe, pe perete, o programare…unde și cine la care slujbă merge, în numele partidului. De asemenea, programarea se coordonează cu cea a Preasfințitului, că dă bine să stai în dreapta lui. În fiecare weekend, se umple Facebookul de fețe smerite de lupi și de viespi și de lighioane politice spășite, făcând cruce, cu ochii la cer sau dimpotrivă, cu ei în pământ, smeriți. Dvs chiar credeți că cineva vă crede? Chiar credeți că inclusiv până la nivelul de jos, al băbuței ce scoate fise de 50 de bani din batistă să dea la biserică, vă crede cineva smerenia? Zău așa…oare n-ar da bine să faceți un turneu cu moaște? Unul trandafiriu, unul galben etc…
Adică… partidul ăsta mai există? Separat partidul, separat sediul?
Simpatici cei din partidul fostului președinte de vapor. S-au certat de numa-numa, știm asta. Ce e fain e că sunt certați și în online. Astfel, pe pagina partidului filiala județeană, postează fostul președinte de județ, cu un picior în partidul pe care îl scuipa până mai ieri, cu tot cu feciorul lui cel cu mari speranțe de carieră politică. Doar nu s-a duce la muncă… Pagina e OK, decentă. Dar a apărut și o pagină care se numește… Sediul P… Maramureș! Ce să vezi, alții! Și toate astea ca să ne convingă sau să ne bage pe noi în ceață, să-i votăm. Pas!
Cafteală! Luați un scaun mai în față! Și popcorn!
Zice unul de-al nostru, nu foarte activ de felul lui, mai sub acoperire, așa… Aliații galbeni cu generalul plagiator în frunte tremură de frica populației. Amenințările pe care le simt și le clamează din partea P… sunt de fapt propriile lor temeri.
Teama că românii i-ar putea lua la rost pentru toate deciziile neinspirate luate în ultimii ani, pentru prețurile uriașe la energie, pentru impozitele fără număr, dar și pentru multe alte „performanțe negative” pe care le-au bifat cu succes. Pentru Raluci și Bogdani a venit scadența. Indiferent de zbaterile lor și de boicotul la orice reformă propusă, ceasul socotelilor este aproape și, așa cum se spune în Maramureș, “datoria n-o mănâncă lupul!” Înțeleg că soluțiile propuse de PSD nu sunt pe placul plagiatorilor și ale rujaților din pnl. Aveți voi alte soluții mai bune? „Vine replica, nu? „Îi mulțumesc premierului Ciolacu că a preluat sugestia mea de a avea cât mai repede o sesiune parlamentară extraordinară pentru această lege și a anunțat astăzi că e nevoie ca Parlamentul să organizeze săptămâna viitoare o sesiune extraordinară. De asemenea, îi dau dreptate și deputatului G.Z., un apărător neobosit al șefului său de partid, și recunosc că sunt gelos pe premierul Marcel Ciolacu pentru că a avut o adolescență târzie, până la 33 de ani, când a reușit să termine facultatea”. Popcorn și sunetul mai tare!
Înghesuiala pe împăunare
A fost odată ca niciodată o biserică, sub Gutâi, ce avea nevoie de reabilitare. Nu foarte interesat edilul, așa că oamenii s-au dus și au apelat la un parlamentar, cel cu inelul. Sub burtă… mare cochetărie. Cum – necum, omul a ajutat, probabil prin Ministerul Culturii. Și au venit bani, dar când să înceapă lucrările, se petrece fix ca dincolo, în munții Lăpușului, la foștii mineri… s-a schimbat binefăcătorul! Oamenii s-au trezit la biserică cu primarul și cu un șef de la județ, împăunându-se că ei au adus bani, au făcut, au dres, urmează să se facă, să se dreagă. A ieșit circ, normal, cei care au ajutat s-au ofuscat. Avem o întrebare, totuși… nu-i creștinesc faptul c-ai ajutat, puteai fi puțin discret? Dar omenește… dacă au venit bani de la Stat pentru repararea bisericii, prin Culte, nu era oare o normalitate? Cu care să NU fie cazul să te împăunezi, ci chiar să te rușinezi că e nevoie de intervenții?
De ce daca merg la o manifestare publica ,festival,intilnirea fiilor satului,slujbe religioase,sunt obligat sa ascult ineptiile si limbajul de lemn al politicienilor ? Aceasta fauna este de o nesimtire crasa si prin luarile de cuvant cu aceste ocazii,realizezi ca de fapt in marea lor majoritate nu au citit prea multe carti in viata lor,dar asta nu ii impiedica sa fie aroganti si sa se comporte ca si cum ar fi alesi pe viata si totul li se cuvine.