A trecut jumătate din 2023, ba a zburat. Am scăpat de pandemie ca și cum n-ar fi fost, am scăpat de apăsarea războiului, s-a îndepărtat mult de noi, doar centrala aceea nucleară ce ne mai „jenează”. Vine o criză economică, era ițită ea cumva, dar nu putem fi cu toate, nu? Însă bine ar fi să ne vedem de oile noastre. Cum o facem constant, an de an, cum NU avem febleți politice, nu putem fi bănuiți c-am face morală unuia sau altuia…am făcut-o tuturor. Cam degeaba. Dar revenim: a trecut jumătate de an 2023 și am vrea să trecem în revistă ce s-a zis și ce s-a făcut anul acesta, da?
Investiții mari, istorice
Firesc ar fi să începem cu podul (podurile surori) de la Sighet, de la Teplița. Cu licitație făcută, executant cunoscut, cu tachinări cu proprietarul terenului, nu s-a făcut mai nimic. Iar el, podul, ar putea aduce dezvoltarea economică reală a Sighetului. 
Apoi, avem centura Băii Mari. Care s-a blocat în descoperirea de oale și ulcele. Fără supărare, de era un schelet de dinozaur, sabia lui Damocles sau patul lui Procust, mai ziceam. Așa, centura stă, e doar de castitate. Supratraversările de la Italsofa, Clubul Văcarilor etc stau și ele neatinse. Se lucrează la îndepărtarea birocrației, a dispărut dosarul cu șină, dar dacă nu dispare avizul de la X sau Y dat în 8 luni, tot degeaba. La stadiul de intenție și de întâlniri bilaterale stă și Drumul Rapid Baia Mare – Vaja, spre autostrăzile din Ungaria și spre legătura cu lumea. Anul acesta se vorbea că am putea da cu șampania de barajul Runcu. Nu s-a mai lucrat, iar s-a intrat în faza cu plimbatul țevii prin întreprindere în lipsa banilor, deci nu se face arc peste timp 1985-2023… Avem și vești bune. Se lucrează efectiv la pornirea gropii de gunoi de la Fărcașa, sunt șanse ca până la finele anului să funcționeze, cumva. Dar s-a oprit tot la depozitul alternativ de la Arieșu de Pădure, unde se începuse bine, cu drum de acces. Tot pentru anul acesta aveam promisiuni de noi drumuri județene. Anul trecut am fost surprinși de asfaltarea firului Boiu Mare-Vima Mică. Anul acesta, 
NU vom fi surprinși de promisele legături Bârsana – Valea Muntelui – Petrova, nici de Băiuț – Botiza. Dar pare că apare o altă abordare, județul ar vrea să-și asume drumuri intercomunale strategice și să le preia, vorbim de Groșii Țibleșului – Botiza și de Strâmtura-Petrova. Bine și așa, dacă le și deszăpeziți și le folosim tot anul! Undeva, aproape finalizată e centura orașului Baia Sprie, care așteaptă doar marcaje, credem. Ori tăierea de panglică.
Investiții mai locale, mai aplicate
Trecem cu evaluarea promisiunilor spre zone, spre comunități, de la investițiile de interes județean sau național. Prima veste, pârtia de la Borșa e gata. Apoi, se fac peticeli de drumuri județene, ici- colo, pe principiul cunoscut „sub un kilometru”, ca să pară reparații. O scenă recentă memorabilă merită amintită aici. S-a făcut o asemenea reabilitare la județeanul Coroieni – Vima, exact la Ponorâta, în cartierul romilor. Pe asfaltul proaspăt, negru, un țigan bătrân a ieșit din casă cu scaun, l-a pus în mijlocul drumului, s-a așezat acolo, să admire minunea. Scenă de Kusturica! Trecem și la cele rele? Nu s-a rezolvat problema alimentărilor modeste cu apă a câtorva comune. Barajul Runcu nu-i, programul ADIL rămâne și anul acesta (al zecelea la rând?) o poveste frumoasă pentru creduli. A reapărut problema sterilului suflat de vânt de pe halde, la Bozânta, Baia Sprie etc. Anul trecut intra în CSAT, anul acesta e uitată. Destul de trist, miroase a inconsecvență și a delăsare. 
S-a mai dezumflat și bula măreței investiții a gazului în Maramureșul istoric…e cam gata magistrala, dar deocamdată abia orașul Vișeu va beneficia, dar și asta vrem s-o vedem înainte să dăm verdicte. Ca să nu ne amintim de promisiunea străveche a introducerii gazului în Țara Codrului, ce anul trecut în august era cică sigură, palpabilă. Încă o dată, codrenii au fost trași pe sfoară. O veste bunicică e că s-a reparat ruptura de pe DN 18 pe Gutâi, doar că muncitorii vor trebui să se mute în altă parte, pe versantul dinspre Baia Sprie, în curba din zona stâncii Laleaua Albă, unde se rupe iar, la fel. S-a cam dezumflat și măreața promisiune de independență energetică a comunelor și orașelor, cu investiții guvernamentale pentru câmpuri de fotovoltaice pentru consumul instituțiilor publice sau chiar a iluminatului public. Proiecte sunt, depuse, unele câștigate, dar parcă se așterne tăcerea. Încă o țintă frumoasă a fost ratată anul acesta, o dezvoltare reală a turismului maramureșean, cu oferte concrete, trasee, circuite. S-a vorbit, s-a povestit, dar am rămas tot fără o strategie, tot cu vorbe, tot cu „descurcați-vă care-cum puteți”. Iar dacă vă imaginați că e o critică la adresa actualei conduceri a județului, vă reamintim rateurile anterioare, cu Circuitul bisericilor de lemn, dar și cu centrele de informare turistică, 90% nefuncționale sau inutile. 
Tot local, tot fata Morgana a rămas deocamdată și centura Sighetului, cu-adevărat necesară. Tot „cum ne-am înțeles” au rămas și ștrandurile Băii Mari. Tot așa și zona industrială veche, cu zeci și zeci de hectare inutile, de sub IMRAUT, Phoenix, IMMUM etc. La Șișești tot nu se va reabilita casa memorială și școala lui Vasile Lucaciu, poate la bicentenarul Marii Uniri. În Tăuții-Măgherăuș se face canalizarea de-a lungul E 58, spre disperarea localnicilor și a celor din trafic. Cicârlăul e tot fără sursă reală de apă, la voia sorții, fără sprijin al județului și al vecinilor. Depozitul de gunoi de la Italsofa n-a plecat nicăieri, ba are propriul microclimat, cu ciori, berze etc. Ba se vorbește pe la colțuri de idei năstrușnice, de genul… să-l acopere cu pământ și să-l lipească de cel vecin ecologizat și pace. Pistă de biciclete, pe Dâmbul Hârei? Totuși, avem două noi poduri peste Someș, mai mult sau mai puțin folosite.
Probleme istorice, nereparate
Nu doar barajul și acumularea Runcu sunt probleme istorice ale Maramureșului, nu? A rămas și problema REMIN, a ruinelor, a iazurilor, a haldelor. Anul acesta promitea ceva, se schimbase conducerea administratorului care promitea deschidere și colaborare. Nimic. Platforma industrială a Băii Mari și nu numai e tot acolo. Și tot cu titlu de restanță mai avem …cum s-o spunem elegant, problema integrării minorității romilor. Aparent, se fac pași, dar nu cum credeam. 
Se integrează… la recensământ, de exemplu la Ardusat, din 800-1.000, NICI UNUL nu s-a declarat rom!!! La fel, la Coltău foarte mulți s-au declarat maghiari. Comunitățile cresc, ajung la 700 – 1.000 de suflete, dar uite, se integrează!
Au mai rămas pe dinafară o seamă de obiective propuse ale Maramureșului. Cu siguranță. Așteptăm vești bune. Așteptăm hotărâre, nu lascivitate, așteptăm ca parlamentarii noștri, de toate culorile, să-și dea mâna, să meargă la ministere, să facă presiuni, să vedem rezultate. Dacă nu-și dau seama că e cazul și continuă joaca de-a „las’ c-om face noi, în mandatul viitor”, au o problemă… undeva la final de mandat, au de dat seamă în fața electoratului. Și la context de criză, de cuțit ajuns la os, va conta mai puțin câte inițiative legislative ai contrasemnat „ca primarul”…
