Americanii au definit conceptul de „discriminare inversă”… o fi avut motive, după ce s-au trezit cu o minidictatură a minorităților, ce a cam dat apă la moară politicienilor de la extreme să clameze o lipsă de respect pentru majoritatea harnică și activă…zic ei. Ce e poveste, ce e umflat, ce e aplicabil la noi? Aici e baiul…e de umblat pe vârfuri în preajma unui subiect de gen.
Numai că am trecut recent prin cătunul Ponorâta, un fel de cartier rom al satului Vălenii Lăpușului, aparținând comunei Coroieni. Ca simplu fapt matematic, în urmă cu o sută de ani, spun localnicii, o familie de țigani se așeza sus pe deal… și i-au lăsat. Acum sunt aproximativ 700, foarte greu de numărat, din populația oficială de… 972 locuitori ai satului Văleni, la recensământul din 2011. 
Iar cifrele, la acest moment, sunt evident altele. Dar nu de aici vine surpriza noastră, ci de la o scenă simplă, surprinsă probabil din întâmplare: prin centrul cătunului, pe drumul județean, un utilaj curăța și spăla marginea drumului. Nu chiar cu detergent… În drumul nostru din Baia Mare spre Țara Lăpușului și înapoi, am găsit sate unde nu e curățată vegetația din drum, freci cu mașina tufele. Din drum comunal sau județean. Aici, se curăța marginea drumului, cu utilaj cu perie și jet de apă. Ceea ce ne-a ridicat întrebări pe care… NU le-am pus autorităților locale, ci oamenilor din jur, vecinilor!
„Pentru ei, orice. Apă o vrut, apă. Școală, da’ la care nu tare umblă. Sală de dușuri și mașini de spălat rufe, ca la americani! Nici acolo nu tare intră nime’! Centru social, închis. La noi în sate se închid școlile și grădinițele”, ne spune un localnic, sub anonimat, evident. Dincolo de Ponorâta, în primul sat spre Vima (cel ce avusese odinioară, la început de ani 90, revoltă și le-au aprins bojdeele romilor…), o femeie ne spune: „În continuare avem probleme cu ei, dar altfel. Acum nu se dau din drum. Că-i bătrân, că-i copchil, că-i tânăr la bustu’ gol… nu se dau duși din drumul județean, tre’ să-i ocolești. Doamne feri să clanonezi! Doamne feri! Da’ altfel vorbind, nu prea mai fură de pe sate. Drept îi că și din cauză că nime’ nu mai cultivă nimic în câmp, numa’ pe lângă case, de teama lor și a mistreților. Așa că furturi nu tare am avut. Da’ acuma îi un pic invers… se uită de sus cumva. Vin și cumpără baloți de fân, pentru cai, că au sute de cai. Nu prea cosesc, cumpără. Doar capătă ajutoare și bani de la Stat de tot felul…”, aflăm din satul vecin Peteritea. 
De asemenea, la redacție ne-a sunat un om din Jibou, județul Sălaj, să ne ceară sprijinul. Acum 6 luni a trecut pe acolo, a fost atacat, cu o bâtă, i-au spart parbrizul și au lovit mașina. A făcut plângeri, nu a primit nici un semn de atunci. A sunat recent la Poliție, unde agentul nici măcar nu a vrut să-și decline identitatea și nu i-a dat nici un răspuns despre dosarul său, dacă se cercetează, dacă mai există…
În ce-i privește pe ei, pe romii din Ponorâta, sătucul geme de copii, de voie bună. Ici-colo se aude muzică. Școala e cu poarta închisă, evident. Căruțe pline cu copii migrează în toate direcțiile, spre Târgu Lăpuș, spre Sălaj, cu gând de subzistență. 
Desigur, și aici sunt deja vizibile clasele sociale. Baracă din bote cu lut cu pătură-n ușă, cu copii despuiați stând pe jos, pe pământ, se învecinează cu căsuță cochetă, cu acoperiș din tablă, cu ferestre termopan mari, de sus până jos, un fel de semn de bunăstare. Cu mașină în curte, nu cu cai și căruță. Și revenim la definiția americană: „Discriminarea inversă este un termen folosit pentru a descrie discriminarea împotriva membrilor unui grup dominant sau majoritar, în favoarea membrilor unui grup minoritar sau dezavantajat istoric. Grupurile pot fi definite în termeni de etnie, identitate de gen, naționalitate, rasă, religie, sex sau orientare sexuală”. Atâta noroc că politicienii de la extreme de la noi nu sunt atenți la țară, la oameni…
