Altfel despre Baia Sprie • Cum se construiește, cu încăpățânare, o ofertă turistică imbatabilă!

Orașul Baia Sprie, în ciuda tuturor celor ce văd azi parfumul cosmopolit și alura de mix de vechi cu nou, a fost un orășel chinuit. Ca Baia Mare, ca Borșa. Mineritul a adus bunăstare de obicei altora, minerii erau obosiți, bolnavi, gata să pună mâna pe pahar. Pe oiagă. Nu era nimic romantic în minerit, să ne înțelegem. Dar dispariția lui era cât pe ce să răpună orășelul, la fel ca pe altele.

De o vreme însă, cu o viziune neașteptat de clară, Baia Sprie se reinventează. Cu pași mici. Aparent, știu exact unde vor să ajungă. Am stat de această dată de vorbă nu cu primarul, ci cu persoana care-l ajută în acest interesant demers. Karin Lachner este șefa centrului de informare turistică, dar și ghid. Scopul lor? Acela de a umaniza mineritul, de a aduna la un loc tot ceea ce are de oferit Baia Sprie, turistic, apoi de a face orașul interesant. Am aflat lucruri noi, dar mai ales idei numai bune pentru toți cei care cred că au ceva de oferit în domeniu.

„Avem o ofertă foarte bogată din punct de vedere turistic atât pe obiective naturale, cât și pe cele antropice. În cele naturale, cele mai reprezentative sunt rezervațiile. Ne mândrim cu 4 rezervații, primul e Lacul Albastru, apoi rezervația fosiliferă de la Chiuzbaia, o parte din Creasta Cocoșului și o parte din arboretul de castan comestibil. Lacul Albastru va fi integrat într-un proiect mai mare de care vom vorbi imediat, cu turismul științific și minier. La Creasta Cocoșului avem în plan dezvoltarea unui mic complex turistic și sportiv în Poiana Boului, în rest de Creastă nu ne putem ocupa, aparține de Desești și de custozii vechi. Cu acces dinspre mina Șuior. La castanul comestibil nu avem planuri, din păcate încă e bolnav castanul, cu cancerul de scoarță. În ce privește rezervația Chiuzbaia, facem un parteneriat cu Asociația Salvaspeo Montana, cu care să punem din nou în valoare circuitul pe care ei l-au făcut în urmă cu câțiva ani. Ca întindere și ca număr de eșantioane și de aflorimente, e cel mai mare din România, are o valoare științifică deosebită. Lumea nu prea știe. La pas pe poteca tematică, se vor vedea fosile. Urmează să punem în valoare Grădina de Piatră, nu știe multă lume de loc, avem două variante, poate facem circuit. Tot așa, ca stâncării, ar fi Piatra Corbului, la intrare pe Valea Chiuzbăii, dar nu vom marca, e destul de periculos. Pe partea de proiect minier, anul trecut am semnat un contract tripartit între Primăria Baia Sprie, Consiliul Județean și Asociația mineritului maramureșean, constituită acum doi ani în Baia Sprie. La inițiativa lor, se dorește a se înființa un parc tematic minier pe versantul sudic al Dealului Minei. Va cuprinde o serie de foste galerii istorice din secolul 18, anul trecut am excavat câteva, plus Lacul Albastru, Crăpătura Zorilor, puțul și câteva galerii de mai sus, de dea­supra lacului. Într-un circuit turistic, cu 4-5 galerii, informații, istoric. Parcul… e la primul pas, urmează să accesăm fonduri europene și să dezvoltăm zona și mai mult. Ne-am întrebat și pentru o via ferata, dirt bike. În proiectul mare în primul rând am amenajat Crăpătura Zorilor, cu trepte, mână curentă, iar sus, dea­supra prăpastiei, am face un balcon de sticlă în consolă, ar fi unicat în zonă. E unicat oricum, dar trebuie pus în valoare. Iar galeria de lână e accesibilă, se poate amenaja 20-30 de metri fără probleme. Se lucrează la căutarea foștilor proprietari. Lunile următoare ieșim să marcăm traseul, în paralel va fi și un traseu pentru specialiști, cu o hartă separată, pentru cercetare. Vor fi expuse legendele piticilor, a vâlvelor din băi, cum se exploata aurul, vom oferi informații atractive.
Foarte puțină lume știe că avem și ape minerale, avem 3 borcuturi. Unul în Baia Sprie, altul în Groapele Chiuzbăii, încă unul tot acolo. Zona de centru istoric va fi finalizată, se reface totul, fântâna se renovează, va fi și un culoar cu panouri informative și cu istoria orașului. Avem în lucru zona multimedia, la fostul cinematograf, inclusiv biblioteca va ajunge acolo. Alt proiect, cel de mobilitate urbană, cel cu autobuzele, va conține biciclete electrice, în trei locații, cu rastere. Pentru cei ce vor să ajungă în zona Mogoșa-Șuior. Mai gândim un autobuz turistic sezonier pentru aceeași zonă. Și mai avem un traseu turistic, pe lângă cele două amintite, la Bodi Mogoșa, un mic traseu educativ pentru copii, cu fauna și flora locală. Nu vorbim de pârtia de schi, acolo sunt fel de fel de proprietari persoane fizice și juridice, un haos. S-ar implica și Ocolul Silvic, să facem schi măcar sus, la Moschi. În rest… telescaunul nu are avize ISCIR, nu duce turiști, e o pierdere enormă. Pentru mine e o nebuloasă, greu de deslușit, s-au făcut peste ani fel de fel de chestii.
Avem apoi bisericile, catedrala romano-catolică din centru, ceasul solar, cimitirul evreiesc. Cu căsuțele minerești, din păcate, nu aș deschide subiectul… baza de date e aceeași din 2010… avem cinci case minerești, toate au fost modificate, cu termopan, gresie pe exterior etc. Cele fără statut au proprietari, fac ce vor. Dar nu le-aș promova, e penibil. Le vom aminti, avem fotografii vechi. A salvat meșterul Leșe două case minerești vechi. Dar nu înțeleg de ce nu s-a făcut proiect ca la casele săsești, în Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Băiuț, un statut de arhitectură locală, erau unicat în lume. Noi nu putem opri să le modifice sau chiar dărâme. Apoi, avem parcuri, de exemplu cel al Străbunilor, în spatele Căminului de bătrâni, acolo sunt și doi platani seculari. Cu o panoramă extraordinară. Sau capela Calvaria de pe deal, cu drumul Crucii. Cu altă panoramă superbă spre lanțul munților Gutâi”, ne spune Karin Lachner.

„S-a triplat numărul de unități de cazare, de când facem eforturi în promovarea turismului, zic că e semn bun. Dar avem foarte mult de lucru. Ce știm, e că la Lacul Albastru avem 10-15.000 de turiști anual. Practic, e unul din cele mai vizitate obiective din Maramureș, după Mocăniță și Cimitirul vesel. Dar nu mai facem promovare, pentru că nu mai avem spațiu de parcare acolo. Avem 70 de kilometri cartați pentru trasee de cicloturism, de biciclete. Celălalt Lac Albastru? Nu mai facem nicio investiție pentru unde e încă stăpân REMIN-ul, pentru că nu găsim consens nicicum cu ei. Dar aș prefera să amintesc Chiuzbaia, o oază de ruralitate foarte bine păstrată. Mai avem câteva vâltori, avem peste 20 de meșteri populari în zonă, de gube, în lemn, pictor de icoane, costume populare etc. În această lună vom organiza un eveniment acolo, un fel de Brunch, va fi periodic. Ne întâlnim, facem o drumeție, apoi o masă la una dintre pensiuni sau cabane. De fiecare dată alt traseu, altă locație, mâncare de la producători locali, cât de naturale produse. Altă idee e la o stână, unde să facem Raclette autohton, la ceaun, cu brânză de la stână”, ne spune ea.

Și am înțeles că turismul băisprian este o soluție și va fi pe mâini bune, câtă vreme există oameni dedicați.