În timp ce ne luptăm, în Maramureș, să facem alte și alte drumuri, cele dinainte încep să se strice. DN 18 dă semne de oboseală pe Gutâi, nu doar la ruptura aceea. Dar semne rele se văd mai cu seamă pe DN 18 între Rona de Sus și Petrova, pe muntele Hera.
Într-o zi cu ploaie și ninsoare am trecut muntele peste Hera. Primul semn rău, peste tot, pe stânga și pe dreapta, în decor, noroaie și exploatări forestiere. E clar că lemnele acelea nu pleacă pe calea aerului, ci mai pe seară, la trafic mai modest, se încarcă și pleacă. Apoi drumul e din ce în ce mai rău, pe alocuri asfaltul e ros și scoate la iveală stratul de mai jos. În fine, cam în zona pădurii rezervație, cea de stejar pedunculat, există chiar o ruptură de drum național, deocamdată pregătită pentru intervenție, deși oamenii au fost săritori și au început să umple hăul. Cu gunoaie… La fel, oriunde ai putea opri mașina, sunt gunoaie în decor, unele aparent aruncate din mers. Pe porțiunea de linie dreaptă, dincolo de intrarea spre mănăstire, drumul național e iar rău. Ni se spune că acolo ar trebui tăiată vegetația, pentru că nu e niciodată soare pe drum și rămâne constant ud, îngheață, se dezgheață. De unde și drumul etern cu probleme, acolo.
