Cel mai clar şi mai elegant exemplu că ne europenizăm încet (n.r.- suntem ironici doar) e că ne aliniem cu lumea bună, occidentală. În cea mai recentă vizită în satul de graniţă Lunca la Tisa am găsit…un bar cu terasă, unul modest, dar cochet, pe malul râului, pe fâşie!
Evident, am oprit, am întrebat proprietarul… cum de l-au lăsat, neobişnuiţi fiind cu ideea, noi cerem voie şi să fotografiem spre graniţă. Lângă terasa barului se află borna noastră. De pe terasă, de unde am băut cafeaua, se văd picioare şi urme ale unui pod despre care proprietarul de bar ne spune că podul a existat până în 1970, distrus de inundaţiile de atunci. Interesant. Suntem singurii clienţi în acel moment din zi, deşi omul ne spune că turişti şi mai ales ciclişti mai vin, ca la o curiozitate, opresc, stau la un suc şi privesc dincolo.
De cealaltă parte a Tisei, tot ca la noi, picior de pod, recentă sârmă ghimpată de când cu fuga bărbaţilor de război (nu toţi sunt eroi, nu toţi „slava, slava”). Apoi, se vede borna lor, după care un drum de asfalt, pe care circulă absolut firesc maşini, automobile, altele de marfă. Niciun semn vizibil că dincolo ar fi război. Drumul de care vorbim acum arată ca unul judeţean, vizavi de Bocicoiu Mare al nostru este o localitate… ia ghiciţi… tot Bocicoiu Mare, ce sugerează că, odinioară, erau una şi aceeaşi. În Lunca la Tisa, unde e barul cu pricina, vizavi este localitatea Lunca Rahău. Iar dacă pe partea noastră, drumul nu mai continuă spre Valea Vişeului, distrus fiind în urma exploatărilor forestiere, dincolo, cel de asfalt merge spre Hmeliv, Trebuşeni, apoi intră între munţi spre Kruhlîi, Kostilvka şi Vilhovatii, în rezervaţia biosferei Munţii Maramureşului… a lor.
Revenim la barul nostru. Un asemenea bar, desigur, celebru la nivel mondial, se găseşte pe graniţa dintre Belgia şi Olanda, ce e marcată pe asfalt chiar pe o terasă. Localul se afla la graniţa dintre satul olandez Baarle-Nassau şi satul belgian Baarle-Hertog. Bine-am venit în Europa! Şi noi, şi vecinii!
