Pădurea Bavna – Fersig, din ce în ce mai tristă

Cu sau fără episodul de frig ce a dat natura uşor peste cap, nu ne-a plăcut ce am văzut, zilele trecute, în rezervaţia Bavna – Fersig. Am plecat plini de ambiţii şi de aşteptări.
Văzusem berzele instalate prin Chioar, deci au venit şi stârcii. Am vă­zut avertizare pe Internet c-au ieşit lalelele pestriţe, ştiam că pădurea cu pricina oricum geme de flori, fiind una cu precădere umedă, propice.
Oficial, “Pădurea Bavna este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al comunei Satulung. Aria protejată se află în vestul județului Maramureș, pe teritoriul sud-vestic al satului Fersig, în apropierea drumului județean (DJ 108E) care leagă localitatea Lucăcești de satul Mireșu Mare. Aria naturală reprezintă o zonă împădurită cu rol de protecție pentru arborete din specia de stejar pedunculat (Qercus robur – cu vârste de peste 150 de ani și înălțime de cca. 35 de m), mediu prielnic de cuibărire pe perioada verii a unei comunități de păsări migratoare din specia stârc cenușiu (Ardea cinerea). La nivelul ierburilor, primăvara înflorește laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), specie floristică declarată monument al naturii”. Neoficial, cea mai interesantă parte a pădurii este în spatele satului Lucăceşti, acolo unde sunt atât cuiburile de stârci, cât şi zonele cu lalele. Dincolo, la Fersig, oamenii s-au învăţat, spre disperarea autorităţilor locale, să ducă gunoaiele rezultate din curăţenia de primăvară şi nu numai, în câmp, la intrarea în pădurea protejată. Drept pentru care nu ne-am mai dus acolo, că porneam cu stângul. La Lucăceşti, pe strada Bavna în sus, apoi prin câmp, până la lizieră, apoi o luăm la picior, cu cizme de gumă. Frigul a pleoştit atât luşcuţele, cât şi călugăraşii. Lalea am găsit doar una, destul de tristă, mai degrabă din cauza schimbării peisajului. Drumurile prin pădure, în ciuda barierei silvice, ba şi a gardului electric pus împrejur, sunt distruse de tractoare şi de alte utilaje. Ici-colo, lipseşte câte un stejar pedunculat, cu cioate proaspete. Crengi aruncate. Nu arată a rezervaţie, cu scuzele de rigoare, cum nu arată nici pădurea Crăiasca de la Ocna Şugatag, în care staţiunea sindicală, dar şi pensiunile îşi deversează ape şi canalizări drept în pădure… vă arătăm şanţuri, ţevi dacă vreţi.
Prin urmare, la pădurea Bavna am găsit drumuri frământate, noroaie și o lalea. Flori ofilite. Cât despre stârci, au venit. Foarte puţini, deocamdată doar o duzină, în locul unde erau sute. Sigur, mai pot veni. Construiesc cuiburi. Probabil din cauza frigului nu au nici ouă încă, de unde şi lipsa fenomenalelor lupte aeriene cu ciorile masive şi cu corbii, ca odinioară. La fel de adevărat este că mulţi stârci sunt pe malul Someşului, la concurenţă cu cormoranii. Care şi ei s-au mai rărit, probabil din lipsa peştelui. Cât despre ciori, ele nu mai sunt ca odinioară, cu miile, în zona Satulung, ci au migrat masiv spre Recea şi spre Baia Mare, la intrarea în oraş, dar şi pe depozitul deja ilegal de gunoi de pe centură. Altfel spus şi ca o concluzie, tot noi, oameniii, cu sau fără voie, am reuşit să afectăm un superb microclimat-pădurea de la Bavna – Fersig – Lucăceşti, prin mizerie, prea multă activitate sau prea puţină.