De ceva vreme, e de bonton printre edili să-și obțină statutul de “stațiune turistică”, fie ea de interes local, pentru unitățile administrative pe care le păstoresc. Foarte bine. Deși bănuim că e doar un tertip pentru obținerea de fonduri europene și guvernamentale specifice turismului sau zonelor turistice. Ce potențial au, în realitate, cele care au devenit “stațiuni turistice de interes local”? Înainte, însă, DEX spune că “stațiune” înseamnă “localitate în care se găsesc condiții climaterice, ape minerale etc. prielnice sănătății”.
Primii, cei de talie națională
Exemplul pozitiv e dat de cele trei localități care au obținut statut de stațiune de interes național. Ele sunt Borșa, Vișeu de Sus și Ocna Șugatag. Sigur, în toate cele trei cazuri, e justificat. Borșa are ofertă de schi și trasee montane de nivel național. 
Potențialul balnear este, însă, nefolosit, deși el există, prin acele mofete de altfel foarte rare. Vișeul de Sus are Valea Vaserului cu Mocănița. Dar nici el nu se folosește de apele minerale ce există pe Valea Vinului. Ocna Șugatag, în schimb, nu are nimic din toate cele de mai sus, are însă apa sărată, atuul maxim. Sigur, e la baza Crestei Cocoșului, în vecinătatea “Cavnicului schiabil”, ar putea avea și alte atuuri și aparent lucrează la ele, e singura care a obținut o finanțare majoră ETHOS pentru a obține înfățișare de stațiune.
Stațiuni turistice de interes local…
Ce înseamnă asta? O stațiune de interes local? Dacă aveți mai mult de 40 de ani, vă amintiți că am avut așa ceva. Dacă aveți chiar mai mulți anișori, vă amintiți c-au existat chiar băi populare, în munți, în anume sate. Locuri unde oamenii mergeau să se dreagă, cu ape minerale, în ciubere sau altfel de băi. Au existat la Săpânța, Cărbunari, Călinești, Dragomirești, Dănești, Coștiui etc. Cel mult un motel-restaurant, o sală cu vane, poate camere cu vane, separate, ici-colo. Cu excepția celor de la Dănești, renăscute ca afacere, în rest au cam dispărut. Dragomireștiul are documentații și încearcă să resusciteze băi sulfuroase și a găsit și ape sărate.
La Botiza, a fost o altă încercare de ștrand cu ape sărate, nereușită. Dar cine sunt cei care au obținut statutul de stațiune turistică de interes local? Avem așa: orașele Săliștea de Sus, Baia Sprie, Tăuții-Măgherăuș, Sighetu Marmației și Cavnicul. Plus comunele: Bârsana, Botiza, Oncești, Moisei, Săpânța. Interesant… Săliștea de Sus nu are la vedere niciun atu evident pentru a fi stațiune turistică. Poate lucrează la asta, în mare secret… Baia Sprie e în plin avânt în a-și dezvolta oferta turistică, Șuiorul merge bine, Mogoșa vrea să renască, turiștii sunt iar respectați. Mai puțin pârtia de schi de la Mogoșa, ea e într-o nebuloasă. 
Au inclusiv ape vindecătoare, dacă nu ne credeți, întrebați minerii ce-și oblăduiau eczemele și rănile în Lacul Albastru cel plin de minerale. Tăuții-Măgherăuș? Dacă e vorba de Apa Sărată, e foarte puțin. Cu aquaparcul vecin cu tot. Sighetu Marmației? Nu că nu ai ce vizita, nu că nu e interesant, dar stațiune? În care traversezi orașul mai repede pe jos decât cu mașina? În care nu ai loc de parcare decât dacă ești abil? Iar apele sărate sunt puțin vizavi, în Solotvino-Slatina. Dar atuuri ar avea Sighetul, acest impresionant Babilon, numai că nu de stațiune în accepțiunea clasică a cuvântului. Cavnicul, în schimb, ar putea accede spre stațiune de interes național… cu condiția să-și dezvolte o ofertă și de vară. Pentru că, uite, iernile nu sunt întotdeauna generoase. Înconjurat de cascade, de munții Lăpușului și de ai Gutâiului, Cavnicul ar avea ce arăta.
Cât despre comunele noastre cu statut de stațiune turistică, e de discutat mult. Bârsana e o atracție turistică în sine, dar nu e stațiune. Botiza e atracție de turism rural, dar tot nu e stațiune. Onceștiul – nici atât. Moiseiul cel prizonier între Borșa și Vișeu ar avea cam toate atuurile vecinilor și pare că și-a dat seama, se luptă de o vreme și deschide trasee turistice, caută atuuri și atracții, sus, în munții Rodnei. Săpânța are turiști care vizitează Cimitirul Vesel și pleacă, are chiar și ape minerale uitate și o ofertă naturală de invidiat, din păcate anulată de dezastrul din pădure. Te simți chiar stingher printre TAF-uri și mașini cu piatră, vizitând zona naturală a Săpânței, cascadele, poienile, drumul pseudo-județean ce te-ar duce în Baia Mare direct dacă ai avea mașină 4×4 și nu ți-ar fi milă de ea.
Desigur, dosarele depuse și aprobate or fi fost bine făcute, cu atuuri pe care (probabil) noi nu le cunoaștem. Ne îndoim, dar hai să zicem. Dar am fi cerut un exercițiu practic celor care cer statut de stațiune turistică: ia-mă și du-mă la tine în stațiune și fă-mă să stau o săptămână. Fă-mă interesat să stau și să vizitez, să mă tratez, preț de o săptămână! Cam cât de subțire ar fi lista stațiunilor turistice? Nu cea din Maramureș, ci din țară! Pentru că nu e doar Maramureșul ambițios… avem 54 de stațiuni turistice de interes național în România. Avem 147 stațiuni de interes local în România. Exemple din vecini? Livada din Satu Mare… pentru fosta balastieră? Figa-Beclean din Bistrița-Năsăud, unde la momentul vizitei noastre urlau manelele, era o mizerie de nedescris și curgeau etichete de bere pe culoarul cu apă curgătoare, pe unde trebuiau să țopăie copiii?
Revenind și sărind (dacă se poate…) peste orgolii și patriotism local, poate că o stațiune Vișeu-Moisei-Borșa ar fi avut logică. La fel Ocna Șugatag-Cavnic. Sau Sighet cu Săpânța și cu… Slatina? Botiza-Ieud-Dragomirești? Știm cum sună. Dar e ceva mai aproape de realitate și de “ținta” de a oferi o săptămână ocupată fără să apelezi la supraoferta de horincă la liber pentru turiști…
Problema e ca fiecare primar vrea sa faca singur, si nu exista colaborare. Atunci ar fi resurse mai multe, posibilitati mai multe. Romanul nu intelege ce e ala turism. Ei se gandesc doar la prajit mici, manele si baut bere. Si lasat toate gunoaiele in urma. Degeaba ai mediu natural fantastic daca nici nu il protejezi nici nu il valorifici sustenabil. Cavnicul cel putin e intr-o zona superba, dar e un oras urat, care are nevoie de o revitalizare. Sa nu mai zic de urateniile alea de cladiri ce se construiesc in zona partiei si masacreaza frumusetea locala. Monstrii de beton, gunoaie aruncate peste tot, padure brutalizata. De ce as vrea sa merg acolo? Unde sunt traseele prin padure si pe munte? unde sunt case si cladiri frumoase? Gunoaie si manelisti gasesc peste tot, nu e musai sa merg zeci de km pana intr-o statiune.
Asa e si e aplicabil la tot Maramuresul. Din pacate, solutia e simpla, trebuie doar vointa pentru ea. Amenzi maxime pt aruncarea de gunoi in natura, gen 5-10.000 lei. Strategie de construit in anume nota in zone rurale, de neconstruit in alte zone protejate, linii de finantari comune pentru zone folclorice, arii protejate, etc, fie ele pe mai multe UATuri, stil Culmea Prelucilor. Dar da, trebuie vointa, implicare, oameni hotarati si cu drag de MM care sa le aplice!