• ”Nu simt că e Crăciunul dacă nu sunt acasă”
• ”Nu știm niciodată ce va fi până diseară. Dacă vor fi vii sau morți”
Pentru ucrainenii refugiați, sărbătorile de Crăciun încep astăzi. În 6 ianuarie e Ajunul, iar mâine vor sărbători Nașterea Domnului. Ar trebui să fie zile de bucurie și belșug, dar în acest an e multă tristețe și neliniște în sufletele lor. Familiile sunt despărțite, femeile și copiii sunt în siguranță în România sau alte țări, dar îngrijorați pentru că bărbații și tinerii majori, tați, frați, bunici, sunt în Ucraina, unde trăiesc cu frica de pe o zi pe alta, în condiții nebănuite.
”Nu simt că e Crăciunul dacă nu sunt acasă”, spune sinceră Olena, ucraineancă beneficiară a Centrului de Zi al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș. Acasă, în Nikolaev (sudul Ucrainei), e soțul și băiatul de 25 de ani. Deocamdată, temperaturile de afară sunt similare celor din Maramureș, dar din aprilie nu este apă în oraș, iar electricitatea e furnizată doar câteva ore pe zi. 
”Nu știm niciodată ce va fi până diseară. Dacă vor fi vii sau morți”, mărturisește Olena, cu lacrimi în ochi. Cu toate acestea, nu lasă garda jos. Nici ea și nici femeile care frecventează Centrul Caritas din Baia Mare. Iar de sărbătorile de Crăciun încearcă să recreeze atmosfera de acasă. Cu mâncăruri tradiționale din Ucraina și respectarea obiceiurilor și tradițiilor. Astăzi, spre exemplu, ucrainenii mănâncă de post. Femeile pregătesc pentru masa de Ajun supă de ciuperci și sarmale cu cartofi și ciuperci. Neapărat, înainte de a mânca, fiecare membru al familiei servește câte trei linguri de ”grâu fiert”. E un preparat dulce, ce conține: grâu, nuci, fructe uscate. În ziua de Crăciun, se pot servi mâncăruri cu carne. Pe lângă salate și răcituri, ucrainenii obișnuiesc să mănânce în această zi rață sau gâscă, pregătite la cuptor. Umplutura trebuie să conțină cartofi. Ca desert, gospodinele pregătesc cozonac cu mac ori cu prune negre. La fel ca în România, tradițiile și obiceiurile se păstrează, dar mai mult în mediul rural. În satele din Ucraina încă se mai colinda. Înainte de război. Un obicei aparte e acela că nașii sunt colindați prima dată. 
”Copiii duc în dar colac și cadou, colindă, iar nașii îi răsplătesc cu bani și cadouri”, explică Olena. E un obicei drag tuturor, care se păstrează îndeosebi în familie și în cercurile strânse de prieteni. Și de Anul Nou ucrainenii păstrează obiceiul uratului. În prima zi a noului an merg la familie și prieteni pentru a le transmite cele mai bune gânduri pentru noul an, iar potrivit tradiției aruncă cu grâu. Neapărat, un băiat/ bărbat este cel care pășește primul în casă. Urătorii sunt răsplătiți cu bani și fructe. ”Păstrăm tradițiile și obiceiurile, gătim, vom merge la colindat”, afirmă Natalia. Dar gândurile lor sunt acasă. Iar speranța e constantă în inimile lor. ”Suntem recunoscători pentru tot ajutorul dat de români, de Centrul Caritas, dar vrem să plecăm acasă”, conchide Olena. La Centrul de Zi al Asociației Diecezane Caritas Greco-Catolic Maramureș sunt 350 de beneficiari ucraineni refugiați. Cinci sunt angajați și muncesc pentru a-și sprijini semenii, din posturile de: psiholog, educator, asistent educator, profesor engleză, învățătoare.
