• Amintiri… mărturii •
„Întâlnirile duhovnicești sunt importante, ele sunt ca o Liturghie, fiindcă prin aceste întâlniri, crește cu ajutorul lui Dumnezeu, comuniunea dintre noi”, mărturisea arhiepiscopul Justinian Chira. Momentele petrecute lângă ÎPS Justinian Chira erau unice și de neuitat. Oricât de încărcat ai fi fost de povara problemelor din lume atunci când ajungeai în fața sa, arhiepiscopul Justinian dovedea că este cu adevărat omul lui Dumnezeu, așa că avea grijă ca la despărțire să pleci „zburând”, cu inima inundată de bucurie și fără nicio grijă.
Părintele protosinghel Ioan Meiu, reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, a avut darul să ajungă în repetate rânduri la părintele său duhovnic din Maramureș, ÎPS Justinian Chira. Își amintește că de fiecare dată pleca la fel de fericit, iar starea de bucurie se prelungea o bună perioadă, semn că era ocrotit de rugăciunile părintelui său duhovnicesc. Și cum legătura dintre fiul duhovnicesc și părintele duhovnic este menținută vie prin rugăciunea reciprocă, părintele Ioan Meiu se ruga la Mormântul Sfânt cu multă dragoste și cu râvnă pentru arhiepiscopul Justinian.
„Eu când plecam simțeam că zbor. Era rugăciunea. Și o perioadă lungă după aceea, simțeam că sunt protejat. Și când pleca starea îl sunam din nou. Îi spuneam: Preasfinția voastră, primul pe care îl pomenesc atunci când sărut Sfântul Mormânt sunteți Sfinția Voastră. Când pun buzele pe Sfântul Mormânt rostesc numele dvs: ÎPS Justinian. Spunea cu atâta smerenie. Vai, părinte Ioan, nu știi ce bucurie îmi faci. Ce bucurie mai mare poate să fie aceasta ca cineva să te pomenească în momentul în care sărută mormântul Domnului. Mă copleșea în acel moment. Parcă trăiam o bucurie mai mare când îmi spunea el acest lucru, decât atunci când intram în Sfântul Mormânt și făceam acest lucru. Se înmulțea acea stare a harului”, își amintește părintele Ioan Meiu.
Ieromonahul mai relatează faptul că mereu a fost impresionat de trăirea profundă în Hristos a arhiepiscopului Justinian. Chiar dacă nu ajunsese niciodată în Țara Sfântă, ierarhul avea Ierusalimul în inimă. “Țin minte că îl sunam de la Ierusalim doar ca să îl aud. Îmi spunea: frate Ioan, eu nu am fost niciodată la Ierusalim, dar am Ierusalimul în inimă. La rândul meu, îi dezvăluiam: ÎPS, eu sunt la Ierusalim, dar sunt departe de această stare”, a punctat pr. Ioan Meiu.
În convorbirile avute cu ÎPS Justinian Chira, acesta i-a dat de înțeles anumite lucruri ce țin de misiunea la care a fost chemat de Dumnezeu. În plus, i-a vorbit deseori despre responsabilitatea pe care o are în calitate de ambasador al neamului românesc la Locurile Sfinte și i-a trasat direcția pe care trebuie să o mențină.
“La un moment dat, îi dădeam cartea să scrie câte un cuvânt pentru mine, o binecuvântare. Scria: pentru fratele Ioan sau părintele Ioan și mă întreba: Numele de familie care e? Eu răspundeam: Meiu. A, Mielu? Întreba ÎPS Justinian. Nu, Meiu. Taci, că eu te cunosc mai bine decât te cunoști tu, completa ÎPS Justinian. Avea momente când își arăta forța interioară, dar într-un mod foarte delicat. În decembrie fac 8 ani de când sunt la Ierusalim. Înseamnă că am prins un an de Darvari, 3 ani de Salonic, 2 ani de Ierusalim în perioada când veneam la ÎPS Justinian. Mi-a dat de înțeles multe lucruri. Când eram la Ierusalim mi-a spus mai multe lucruri legate de viitorul meu. M-a pus să notez și întotdeauna când mi-e greu să mă uit pe acea hârtie: răbdare și statornicie”, a mai relatat părintele Ioan Meiu.
Chiar și acum, deşi au trecut șase ani de când ÎPS Justinian a plecat din această viață pământească, părintele Ioan Meiu îl simte pe părintele său duhovnicesc la fel de viu. Atunci când are nevoie să prindă curaj în slujirea sa, e suficient să se gândească la ierarhul maramureșean și simte că este ajutat să depășească obstacolele din drumul vieții.
“În momentele grele ale vieții, în ispitele grele, călugărești, în misiunea și ascultarea de aici, de la Ierusalim, vă dați seama că nu este o misiune ușoară, de multe ori îl văd în fața mea și îl văd cum mă întărește, cum mă povățuiește de acolo, de Sus. Pentru mine este la fel de viu”, a accentuat ieromonahul.
(va urma)
