• Amintiri… mărturii •
“Eu sunt cam obosit, pentru că până acum am mai avut niște discuții. Ultimii musafiri au fost de la București. Oameni importanți, un preot-călugăr care își face acum studiile în străinătate. A venit însoțit de o doamnă care este medic”, e mărturisirea pe care a făcut-o arhiepiscopul Justinian Chira la una dintre întâlnirile unde am avut binecuvântarea de a fi prezentă. În ciuda oboselii și a vârstei înaintate, ÎPS Justinian nu a ezitat nicio clipă de a spune da unui interviu pe care îl avea programat după vizita unui oaspete drag și important, părintele Ioan Meiu. Mai mult, în ciuda vârstei înaintate și a oboselii, ierarhul reușea să își adune puterile și să dăruiască vizitatorilor lumină din lumina înțelepciunii lui Hristos, încurajându-i să își spună gândurile, frământările, pentru ca la final să se întoarcă acasă liberi de orice zbucium sau problemă tainică.
„Vin din multe părți pentru un sfat, pentru o consultare duhovnicească, pentru o binecuvântare. Încercăm să discutăm. Ei când vin, spun: vrem să îl întâlnim pe PS și să stăm doar 3 minute. Apoi se fac 3 ore. Oamenii cu bun-simț când văd că au depășit timpul vor să se scuze. Nu trebuie voi să vă scuzați. Trebuie eu să îmi cer iertare de la voi. Eu v-am reținut pe voi. Voi ați vrut să îmi vorbiți 3 minute și eu v-am reținut 3 ore. Dacă după 3 minute aș fi spus: Vă mulțumesc, la revedere, mă bucur că ne-am întâlnit, ați fi putut să spuneți: ‹‹Nu. Noi mai vrem să stăm››. Vedeți că eu v-am reținut?”, spunea cu umor, ÎPS Justinian.
Acesta era arhiepiscopul Justinian, omul care îl punea pe semenul său pe primul loc. Părintele Ioan Meiu de la Așezământul Românesc din Ierusalim a fost și el la fel de surprins de atitudinea ierarhului, un om mărunt la stat, dar mare la sfat și cu o inimă largă în care încăpea fiecare făptură omenească. Era evident că arhiepiscopul Justinian Chira nu făcea altceva decât să îl urmeze întru totul pe Mântuitorul, chiar și în modul în care iubea și se dăruia.
“Și eu mă gândeam: cum poate să îi primească pe toți la fel? Pe cei care veneau la el îi primea cu foarte multă dragoste și mă întrebam de unde atâta dragoste, într-un om atât de mic și bătrân. Lângă el am avut de multe ori senzația că eram ca Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan care stătea la pieptul Mântuitorului. Îl asemăn cu Mântuitorul care a oferit atât de multă dragoste celor care îi treceau pragul. Lângă el, mă simțeam ca Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan care avea nevoie de foarte multă dragoste, stând la pieptul Mântuitorului”, a accentuat părintele Ioan Meiu.
Și ca duhovnic, ÎPS Justinian Chira urma îndemnul Mântuitorului: “învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima”. Știa că un suflet poate fi câștigat doar dacă te porți cu multă iubire și iertare, indiferent cât de grave ar fi fost căderile penitentului aflat la picioarele sale.
“Era exact duhovnicul care mi se potrivea: foarte blând. Sper că am luat această blândețe și eu pentru fiii mei duhovnicești, atât de la ÎPS Justinian, cât și de la părintele meu duhovnic pe care îl am de vreo 12 ani (n.r.: pr. Arsenie Muscalu – Mănăstirea Cornu, județul Prahova). ÎPS Justinian era foarte blând, pentru el nu exista niciun păcat care să fie o fatalitate sau să creeze o prăpastie între tine și Dumnezeu. Indiferent ce discutai cu el, punea pe primul loc dragostea și puterea lui Dumnezeu de a ierta orice”, a mai amintit părintele protosinghel, Ioan Meiu.
(va urma)
