Drumul Botiza – Groşii Ţibleşului, din ce în ce mai distrus

Trebuie să fie rău ca să fie bine?

Atunci când s-a deschis acel drum intercomunal dintre Botiza şi Groşii Ţibleşului, legând Valea Izei de Ţara Lăpuşului, am jubilat. Un traseu superb, pe orice anotimp, mai puţin iarna.
De la început, drumul a fost iubit de groşeni, care au şi construit un cartier de case de vacanţă şi pensiuni pe Minghet, dar ignorat de botizeni, care l-au folosit mai mult pentru scos lemn din pădure. Dar cel mai mult l-au iubit cărăuşii de ţigări şi firmele de exploatare a lemnului. E bine ştiut că pe acolo pleacă ţigări dinspre Maramureşul istoric spre … restul ţării, cu neaşteptat sprijin de unde nici nu te aştepti…(vom reveni la momentul potrivit). Dar cum arată acum drumul şi ce viitor are?
În Botiza, drumul a fost de la început cumva detestat, firma executantă l-a lăsat cu defecţiuni, a plecat neplătită, apoi a blocat conturile Primăriei. De aici şi dispreţul pentru drum. Acum, comuna a primit fonduri guvernamentale Saligny pentru reabilitarea drumului, probabil de anul viitor. Dincolo, cei din Groşii Ţibleşului au întreţinut drumul cât au putut, iar primarul Nicolaie Burzo spune că urmează şi el să caute linie de finanţare sau e chiar dispus să-l predea Consiliului Judeţean, să devină DJ.

Am parcurs drumul dinspre Botiza spre Groşi. O toamnă superbă face acel drum obligatoriu iubitorilor de natură. Carosabilul în schimb şi ameninţările de rupere a drumului te pun pe gânduri. E plin de exploatări forestiere ad-hoc, ale sătenilor, pentru lemn de foc, pe partea Botizei, dar dincolo sunt exploatări majore, dovadă stând camioanele cu buşteni ce traversează, cu tot cu remorcile aferente. Pe alocuri, poate şi datorită faptului că drumul va intra în reabilitare de anul viitor, sunt rampe de lemn la drum şi pe alocuri noroi de o palmă, de nu ştii că e asfalt dedesubt. Apoi, sunt acele alunecări de carosabil, rupturi de drum deo­camdată pot fi parcurse. Ajungi în vârf, dincolo apar exploatări forestiere mari, drumuri forestiere, urme de TAF, tabere de muncitori. Şi aici au fost, sunt şi vor fi probleme, dar nu la carosabilul în sine. Pe defileul de pe Minghet, în mai multe porţiuni, dealul de deasupra drumului curge încet la vale, cu bolovani imenşi. A trecut vremea să se pună plasă, ar fi inutilă, e vorba de copaci, stânci ce vin spre asfalt.
Aşteptăm lucrările de anul viitor, cu riscul de a nu îl parcurge o vreme. Dar aşteptăm şi un respect pe măsură, ulterior, pentru una dintre cele mai frumoase rute auto din Maramureş!