Astăzi, 16 septembrie, se împlinesc 22 de ani de la săvârșirea din viață a marelui Poet Ioan Alexandru. Cel legat de Maramureșul profund prin credința în Cuvânt, prin locurile lui sacre. De la casele bine întemeiate, la oamenii care sfințesc acest pământ voievodal, cu rugăciunea. Da, locurile sfinte! Cum este Sfânta Mănăstire Rohia, ori turla bisericii din Șurdești. Ori Biserica din Desești, unde Poetul s-a rugat. El a definit Maramureșul ca fiind omphalosul Europei. Ultima mea întâlnire cu Ioan Alexandru, de a cărui prietenie m-am bucurat mulți ani, s-a întâmplat în Sfânta Zi de Bobotează a anului 1994, la Baia Mare. După o noapte luminată de multe conjugări originale, mi-a dăruit o carte, cu iubire frățească, acum rară și unică în felul ei. Este vorba despre „Cu Biblia în America”, scrisă după ce a onorat invitația la Săptămâna Națională de Rugăciune, cu participarea președintelui Americii.
Atunci la Casa Albă era Bill Clinton. Mi-am adus aminte că Ioan Alexandru, senator, a început rugăciunea în Senatul României. A fost un scandal absolut. A durat cât a durat, și rugăciunea din Casa Țării a fost dată uitării. Cu această credință în Iisus Hristos, în puterea rugăciunii a ajuns marele Poet peste Ocean. Cartea este o mărturisire vibrantă întru credință și încredere în oamenii care au harul și darul rugăciunii. A fost fascinat că președintele Americii, Clinton, împreună cu senatori și congresmeni, l-au invitat să se roage lui Dumnezeu împreună, pentru binele omenirii. I-a spus Clinton senatorului-poet: „Avem nevoie de rugăciunea Dumneavoastră!” Americanii știu un fapt fundamental: cu cât ne rugăm mai mulți, cu atât sunt șanse mai mari ca ruga să fie auzită.
Notează Ioan Alexandru în cartea dăruită: „Da, este aproape incredibil! Nu o face Franța, nu o face regina Angliei, sau cancelarii ale altor țări europene, ci președintele Americii, de la Eisenhower, la Clinton, cu tot Senatul și Congresul, cu toți predicatorii și toate Bisericile lor. Iar acest fapt noi nu-l știam. Pentru noi, cei din captivitate, vestea că America se roagă a căzut ca un trăsnet. De aceea sufletul meu este fascinat de America.” Și istoricul Nicolae Iorga spunea: „Tot ce-i bun de la alte neamuri aduceți acasă!” Am aflat, prin mărturisirea cărții, că există o țară în lume care se roagă lui Iisus Hristos. Nu pe ascuns, nu întâmplător, nu numai în Biserică, ci cu toată puterea, cu fruntea, cu toată materia cenușie a țării. Exclamă Poetul: „Asta este America. Amin. Aleluia!”
A cunoscut și români care au trecut Oceanul cu rugăciunea și dorul de țară, s-au pus pe treabă și sunt pilde de umanitate. America a greșit mai puțin, pentru că se ține de Evanghelie. Constituția lor este expresia practică, modernă a Duhului Sfintei Scripturi și de aceea nu pot merge pe o cale a nebinecuvântării. Iar grija cea dintâi a națiunii este libertatea fiecărui om, crede Poetul. Mai spune Ioan Alexandru: „M-am rugat ca român ortodox în Bisericile americane cu atâta râvnă și lacrimi cum o fac în Bisericuțele noastre ușoare ca roua, de lemn și lacrimi, corăbioarele acestea ce ne-au purtat prin furtunile istoriei spre limanul mântuirii.”
În acea ultimă noapte petrecută cu marele Poet mi-a acordat și un interviu, în care mi-a spus, referitor la călătoria în America: „Ascultă Gheorghe, frate! Acolo nu am fost invitat la nuntă, nici la îngropăciune, nu la simpozioane, nu la colocvii științifice, ori filosofice, ci la Rugăciunea Națională, a celei mai puternice națiuni din lume.” Cu profunzime și atașare creștină, invită poporul român pe calea harului iubirii de Hristos. Așa mi-am adus aminte de ritualul Poetului Ioan Alexandru, care a închinat o carte de imne Maramureșului. Și alte multe pagini memorabile. Un Poet care și-a marcat generația.
În urmă cu 22 de ani, se stingea din viață marele Poet Ioan Alexandru, la Bonn. Își are mormântul la Mănăstirea Nicula.
P.S. Pe coperta cărții este imaginea cu senatorul Ioan Alexandru și președintele Americii, Bill Clinton, la Săptămâna Națională de Rugăciune.
