Când spui Adrian Marchiș, spui Radio România Actualități, postul național care l-a consacrat ca nume de referință în presa audio din România. Confratele nostru, de peste trei decenii, a făcut ca Maramureșul și împrejurimile lui să fie cunoscut până acolo unde bate unda. Înzestrat cu însușiri profesionale ziditoare, cu harul căutării informației, cu o voce convingătoare și echilibrată, Adrian Marchiș rămâne martorul istoriei recente prin care au trecut Maramureșul și țara. Diminețile, amiezile și serile au, pentru mine, cu Adrian Marchiș, muzica Graiului nostru, veșmântul prin care el intră în casele oamenilor pentru a fi mai bogați cu o știre, cu un eveniment, cu o vorbă frumoasă.
Întâmplările care au marcat viața Ținutului au fost, și mai sunt, puse în fața ascultătorilor de neobositul nostru confrate. Nu-i posibil ca în câteva rânduri să surprind neodihna profesională a lui Adrian Marchiș. Am avut șansa colegială să-i fiu alături la multe evenimente care au marcat biografia lui de reporter frenetic. L-am văzut la delicate transmisiuni în direct, unde a dovedit inspirație și prezență de spirit. Interviurile cu personalități au fost o probă de cunoaștere a domeniului din care provenea partenerul de dialog. Eu îl cunosc mai bine prin faptul că a fost deschizător de cărări pe teritorii nebătute de alții. A fost, și rămâne, jurnalistul care a transmis spre lume aspecte din viața românilor din dreapta Tisei. Nu uit a spune că este foarte apreciat, stimat de maramureșenii de peste Apă.
Adrian Marchiș i-a făcut cunoscuți ascultătorilor lui, i-a iscodit cu întrebări relevante. Este prietenul lor. Cum să uit călătoria, dimpreună, prin satele românești din dreapta Tisei, a marelui om de radio, Paul Grigoriu? Adrian Marchiș a croit pârtia și ospeția cu vorba românească neuitată. Acolo s-a dovedit că graiul ne cheamă și ne însoțește, și tot el este cel ce ne leagă în dialog pe unii cu alții, rostindu-ne ceasul viețuirii noastre pe pământ, într-un anume topos. Adrian Marchiș m-a ademenit și pe mine să calc pe locuri pe care nu am fost niciodată. Și să întâlnesc români uitați, undeva în vestul Ucrainei, prin satele Mircea și Poroșkovo. Timp de șase ani, Adrian a însoțit echipa de cercetare etnografică și lingvistică, sub egida Muzeului județean Satu Mare, care s-a deplasat în mijlocul comunității de volohi din Transcarpatia, la granița cu Slovacia și Polonia.
Cu înregistrările din aceste expediții profesionale s-a născut prima emisiune a postului național public de radio intitulată „Ora românilor de pretutindeni”. Ceea ce nu este puțin! Nenumărate sunt întâmplările care ne-au ținut laolaltă. Cu prețuire lumească și respect profesional. Adrian simbolizează pentru mine tocmai nevoia absolută a unui om de a se întâlni cu un alt om, de a povesti lumea în care trăiesc. Iar povestea să fie leac pentru suflet. Nu uit nici inedita și documentata lucrare „Graiul Maramureșului Sighet, 1932-1940”, care s-a bucurat de prefața academicianului Ioan Aurel POP. Este istoria unui periodic local de mare prestigiu, care a apărut săptămânal în orașul dintre ape.
Prestigiul publicației a făcut ca ea să fie reluată după 1989, sub forma unui cotidian independent, care apare și astăzi și în care apare și textul acesta despre Adrian Marchiș. Domnul academician scria: „Meritul d-lui Adrian Marchiș este acela de a fi demonstrat, cu știință și conștiință, cu rațiune și sentiment, cum s-a derulat, cum s-a desfășurat concret această activitate culturală de anvergură.” În postfața cărții, socoteam că este un document prețios, elaborat cu acribie profesională. Dar Adrian Marchiș rămâne un redutabil om de radio. Un ziarist care se bucură de aprecierea confraților. Care l-au ales președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Maramureș.
Astăzi este sâmbătă, 27 august. Dacă-l vedeți pe Adrian Marchiș, salutați-l de două ori. Este ziua lui de naștere. Împlinește 65 de ani. La Mulți Ani, dragă Adrian! Aud vocea Maramureșului prin vreme, a martorului istoriei recente.
