Capitalism/comunism: Lipsă curent/libertate contra apă/salubrizare?

Eram stresaţi şi nu prea în anii comunismului, cu lipsurile de atunci. Aveam o lipsă dureroasă de libertate şi de dreptul de a vorbi. Aveam lipsuri la produse alimentare, dar nu la alimente în general. Aveam lipsuri la energie electrică. De asemenea, la programe de televiziune. Toate acestea le avem acum, cu vârf şi îndesat, ba în exces şi de foarte proastă calitate. Dar capitalismul cel dorit a adus un coş de alte mari şi multe lipsuri.

Ne referim acum direct la Maramureşul cel din zilele acestea. Nu credeam vreodată că vom tremura că urmează lipsă de apă şi restricţii, precum era cu energia electrică odinioară. La fel, supermarketurile sunt pline ochi cu de toate, dar ieşi cu coşul pe jumătate şi cu ochii umezi în bon. De asemenea, nu credeam să vedem vreodată oameni minunându-se în marketuri, la preţuri, ba închinându-se. Se adaugă o teamă continuă (nu de a vorbi, nu de Securitate sau de alte bazaconii), ci de următoarea factură. Ori, Constituţia României stipulează clar. Art. 47 – Nivelul de trai: Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Nu e discutabil, nu?
La acest moment, Maramureşul are o evoluţie aproape impresionantă în ce priveşte calitatea drumurilor publice. Niciodată nu s-a circulat atât de bine prin Maramureş, pe drumuri europene, naţionale sau judeţene. Mai multe comune au trecut de 70-80% grad de asfaltare a uliţelor. Pe de altă parte, vremurile şi noile provocări arată că suntem nepregătiţi şi ignorăm alte probleme. Apa devine o problemă majoră în Maramureş, câtă vreme sunt deja destul de multe comune ce se văd obligate să ceară cetăţenilor să restricţioneze consumul de apă, ori chiar să o restricţioneze ei. Am revăzut mai ieri acumularea Firiza şi… cine nu se sperie puţin la vederea sa e uşor inconştient. La fel de trist arată Someşul, Lăpuşul (pe care l-am trecut din piatră în piatră fără să ne udăm la picioare), Iza sau Vişeul. Lacul Firiza, cel care alimentează un oraş cu teoretic 120.000 de locuitori plus sate şi comune din jur, are „coada” unde era mijlocul astă-primăvară, în dreptul parcării dinainte de cantonul silvic şi în dreptul pârâului Vidra. Sigur, motive sunt multiple pentru criza apei. Dar dincolo de golirea pentru lucrări, de consum, de vară, trebuie să ne reamintim că suntem coautori făţiş ai încălzirii globale, fie şi la nivel local, maramureşean. Am închis ochii la poluarea făcută de minerit, pentru beneficii de moment. Am închis ochii la tăierile masive de pădure, uneori pentru vila din Cluj a unui oarecare pădurar de comună. Avem partea noastră de vină în ce priveşte reducerea resurselor de apă, evident. Să nu vă amintim de balta cu peşte a fiecăruia ce are un petic de teren aproape de un pârâu sau râu.
Cealaltă mare problemă a Maramureşului, nerezolvată, ba ascunsă sub preş şi omisă elegant că doar avem secetă/război/pandemie, este managementul gunoaielor. Ziceţi-le cum vreţi, dar sunt gunoaiele noastre. Pe care nimeni n-a avut atâta mână forte să le managerieze, la nivel de judeţ, iar bulgărele de sare s-a rostogolit până ne-a atins la buzunare. Atât familiile, cât şi primăriile plătesc preţuri exorbitante pentru a ni se căra gunoaiele în alte judeţe. În acest context, am revăzut (obsesiv) depozitul ecologic de la Sârbii Fărcaşei. Ia ghiciţi? E o linişte de mormânt acolo, în timp ce noua găselniţă, locaţia de la “Două Veveriţe” spre Arieşu de Pădure, e blocată în instanţă. La Fărcaşa, deja creşte iarba în crăpăturile din drum…
Iar problemele pe care le-am ridicat, apa şi salubrizarea, sunt stringente şi reale. Vă reamintim criza gunoiului din Baia Mare de astă-iarnă? Chiar mai importante decât marile lipsuri ale comunismului… curentul, carnea de porc şi libertatea! Şi revenim la Constituţia României. Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătăţii: (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.