Există un loc impresionant în Maramureş, cu belvedere spre cea mai mare păşune alpină cică din România, spre munţi, spre Baia Mare şi spre Săpânţa.
Se ajunge din DN18, prin sat frumos cu nume ca de staţiune cu apă sărată. Pe asfalt, perfect! Şi urci pe un drum îngust frumos, până la un cerc de asfalt, de unde pleacă drumuri de câmp în toate direcţiile. Pe Google Earth, cineva a botezat locul „Heliopad”. Problema e că acolo se descarcă tinerii din sat. Heliopadul e plin de cioburi de la sticle de bere, plus zeci de sticle aruncate acolo. E gunoi peste tot, iar în decor, vezi turme de oi, mlaştini, rezervaţii. Absolut greţos. Apropo, să nu coborâţi pe drumul recent pietruit spre podul de la Cheile Tătarului, e frustrant până la dureros să mergi pe pietre tăioase de andezit, necălcate, cu muchii şi cu locuri cu trecere prin pâraie fără să ştii prin ce treci…
