Despre acest subiect cred că am scris cu ani în urmă. Eram mirat că în țările din Occident, cu stagiu în Uniunea Europeană, nu a dispărut vârcolacul birocrației. Și administrația europeană se confruntă cu piedici suplimentare în administrație. Strigătul cuceritor: vrem o țară ca afară!, se întoarce împachetat într-un vălmășag de reguli, care complică viața cetățeanului european. Care nu diferă foarte mult de stufoasa poveste birocratică din Carpați. La noi este jale cu mărimea dosarului de încadrare. Aud la un post de televiziune ce acte îi trebuie unui cetățean român care dorește să se angajeze în învățământ. Crainica amintea de un dosar de peste o sută de pagini. Mă gândeam că în această perioadă a digitalizării, candidații la o catedră vor avea parte de o suplețe a documentelor cerute. Este ceva sufocant, demoralizator și cred că fără mare folos. Doar sfânta administrație știe!
Eu știu că ce e prea mult nu-i sănătos. Este de domeniul ministerului de resort, al inspectoratelor școlare să găsească o cale de simplificare. Am citit și eu articole, am auzit păreri autorizate de la români stabiliți în străinătate, care nu au prea mare entuziasm în această privință. O fi un rău necesar? Sunt și acolo abuzurile funcționarilor, erori procedurale, întârzieri de plăți. Ceea ce pentru mine era un ideal, iată, pentru unii rămâne un neajuns. Dacă la noi încă nu-i dăm de capăt acestui ghem de hârtii, unii mai caută soluții. Nu sunt atât de radical cu Direcția mișcării hârtiilor, o glumă peste timp, când mă gândesc că fiecare epocă are nevoie de documente în arhive. Până acum, cu priceperea mea, digitalizarea nu mi-a promis sigur că timpul meu va fi arhivat pe internet. Și totuși prin Europa sunt țări care arată preocupare pentru reducerea birocrației.
De pildă, guvernul belgian a lansat un plan amplu de eliminare a birocrației, luând ca model opera scriitorului Franz Kafka, scriitorul ceh care în opera sa a denunțat indiferența statului și mecanismele greoaie și absurde pe care o administrație le folosește pentru a strivi demnitatea cetățeanului. Franța s-a raliat acestei idei și intenționează să introducă măsuri mai elastice în administrație. Sindicatele franceze, până acum, nu s-au arătat prea mulțumite. Proiectul guvernului belgian, inspirat din opera lui Kafka – mai ales din romanul „Procesul” – a surâs și unor lideri europeni. Dar de la surâs, până la zâmbet, este o distanță apreciabilă. Mi-a atras atenția sursa de inspirație, mai ales că într-o Europă tehnocrată lectura nu stă pe masa din față. Iată, niște tehnocrați apelează la un autor celebru pentru a despovăra cetățeanul de sub presiunea statului. Dacă îl apreciem pe Kafka pentru viziunea lui halucinantă, grotescă, stranie, îmbinând realul cu fantasticul, absurdul cu logica, într-un context menit a configura, parabolic, condiția tragică a omului, strivit de o societate încâlcită și statul autoritar, iată că autorul ceh a fost încolonat în lupta împotriva birocrației. Ideea a aparținut unui tânăr secretar de stat din guvernul belgian, însărcinat cu reforma acestei poveri pe capul oamenilor.
Este vorba de birocrație. El a stabilit un index Kafka pentru Belgia, care arată cât la sută din proiectele legislative pentru eliminarea birocrației au devenit viabile. Cum spuneam, și în Occident mai sunt legi rătăcite prin vreme, care nu mai au haz în realitate. Cum a fost legea care interzicea străinilor să dețină porumbei, rămasă din timpul războiului, când elegantele columbe erau folosite de spioni pentru trimiterea mesajelor. Da, birocrația și corupția nu prea se dau bătute, alungate. Faptul că s-a apelat la marele scriitor ceh în elaborarea unui plan de simplificare a legislației baroce este un pas spre o percepție umană a realității. Ce să facem? Să ajungem din urmă mediocra administrație europeană și să-l citim pe Kafka. Lectură plăcută!
