Pădurea Bavna, vie iar!
Unul dintre cele mai impresionante spectacole ale naturii se poate vedea în aceste zile în Pădurea Bavna din Fersig. Desigur, cum suntem noi suciţi, dar faini, ca să vezi spectacolul din pădurea de la Fersig trebuie să mergi în Lucăceşti… Tot în zona sucirii, dacă te pui să cauţi locaţia acum pe Google Earth, afli de pe hartă că pădurea Bavna e închisă temporar… o fi fost un om cu mult umor care a făcut clarificarea pe harta din satelit.
Teoretic, an de an, în această perioadă, ai de (re)văzut acelaşi spectacol. Numai că… nu e chiar aşa. Semn că Natura se adaptează, se mişcă puţin şi după vreme/vremuri. Intrăm în pădure deci şi prima observaţie e că nu-i nicăieri vacarmul! Anul trecut, pe această vreme, din zeci-sute de cuiburi de stârci se ridicau păsările şi dădeau adevărate lupte aeriene cu ciori şi cu corbi, care veneau să fure ouă. Acum e linişte. Stârci sunt, dar nici un sfert faţă de anii trecuţi. Găsim în pădure un septuagenar, care ne lămureşte aspectul, plus altele. „Nu mai vin câte veneau că…îs pe malul Someşului! Acolo îi acum mai multă viaţă. În plus, îi şi de mâncare în câmp, că mulţi oameni încă nu şi-o cules mălaiul. Eu vin să mai văd de pădure, că vin ţiganii dinspre Fersig, ori îi pădure protejată… Doar ştii cum taie ei…de la brâu, să nu se aplece”, spune gospodarul.
Nu ne lămureşte de apariţia lalelei pestriţe, altă minune locală. Aşa că pornim în căutare.
Pe vârfuri şi în surdină, să nu deranjăm stârcii. Pădurea e plină de flori de primăvară. Sunt anemone albe, anemone galbene de pădure cunoscute drept Floarea Paştelui, brebenei, luşcuţe, măcriş de apă, albăstrele, călugări şi alte flori, recunoscute de montaniardul Ionică Pop. Bonus, leurdă/usturoi sălbatic. Sunt şi urme de căprioară, deşi pădurea e brăzdată de drumuri de tractor, mai că nu te-ai aştepta să găseşti căprioare în pădure. Ce ironie, cât absurd… Dar nu se merge la Pădurea Bavna fără cizme de gumă…e o pădure inundată, motiv pentru care există şi acea lalea pestriţă, o floare de apă. „Fritillaria meleagris, denumită popular laleaua pestriță, este o plantă cu flori din familia liliaceelor. Floarea are un motiv cadrilat (pestriț), prezentându-se în variante multiple de purpuriu sau uneori de roșu spre purpuriu. Câteodată florile sunt complet albe. Înflorește din martie până în mai, crescând între 15 și 40 de cm înălțime. Bulbul plantei are un diametru de circa 2 cm și conține alcaloizi otrăvitori. Crește pe terenuri ierboase, în luncile râurilor până la circa 800 de metri altitudine. Se găsește în stare de sălbăticie în Lunca Pogănișului din județul Timiș, o altă zonă importantă în care acest monument botanic crește în stare naturală este rezervația naturală Pădurea Zamostea-Luncă, din județul Suceava. Mai creşte şi în Pădurea Bavna din Fersig, Maramureş. Se poate găsi și în județul Bihor, în Rezervația Naturală Defileul Crișului Repede.”
Laleaua pestriţă a fost observată şi fotografiată şi în Defileul Lăpuşului de inimosul ranger Viorel Coroian.
Şi da, o găsim, în zonă umedă, cu picioarele practic în apă. Firavă, superbă, nobilă. Peste zece bucăţi am găsit. Plus una albă! Are şi lumea plantelor albinoşi! E superbă, impresionantă. Evident, nu culegem buchet, nu scoatem cu rădăcină… locul ei e acolo. Şi plecăm tot pe vârfuri pe sub cuiburile stârcilor din pădurea de stejar pedunculat valoros, fără luptele aeriene. S-or fi timorat, în faţa luptelor aeriene reale, sângeroase, purtate mai la nord.
