Dau ceasul înapoi, adică timpul, și constat, ca un alegător convins ce sunt, că, acum e anul, am scris cu îngrijorare despre atmosfera din Partidul Național Liberal. Fiecare are dreptul să-și manifeste propria convingere politică, o respect, o comentez, că asta-i meseria. Pentru mine este o înseninare să constat că mai sunt români care cred în viața politică a țării. Cu toate comentariile de rigoare. Că este nevoie să susținem, prin opinii de orice fel, acest edificiu glazurat cu autohtona noastră democrație. Dacă are puțin untdelemn spiritual, să-i mai ungă rulmenții, funcționează. Dar nu trebuie lăsată să o ia, pe deal în jos. Jurnalismul este socotit o profesie libeală, dar asta nu are legătură cu partidul. Este vorba de libertate și de aceea privesc la unii lideri, urmașii Brătienilor, cum se raportează la ea. Câteodată îmi vine să pun mâna la ochi, să nu văd ceea ce ei nu doresc să vadă.
Ideile bune pentru țară, le admir la orice partid. Dar nu și la cei care sar calul de lemn, socotind că este al lui Mihai Viteazul. Nu ascund, liberalii aceia vechi îi socotesc așa cum sunt în istorie: întregitori de țară! Aici, o să mă certe domnul Eminescu, dar vorba lui Grigore Vieru: Eminescu să ne judece! Așa că nu vă fie cu supărare dacă și la liberalii actuali am pretenții mai mari. Dar ce să văd? Ultimul an din viața PNL a fost foarte zgomotos. Liberalii au arătat cum democrația poate fi și cinică. Ne aducem aminte de cele trei luni, dinaintea ultimului congres liberal, când românii trăiau sub spectrul fricii pandemice, cu moartea, liberalii români ai anului trecut, 5000 la număr, s-au adunat pentru a-l alunga pe Ludovic Orban de la putere și să-l înscăuneze pe Florin Cîțu în locul lui.
În primul rând, au sfidat în văzul țării restricțiile la care trebuia să se raporteze poporul. A venit o îngăduință pământeană și a fost voie la marea întrunire de alegeri. A picat atât de prost pentru istoricul partid liberal, că s-a lăsat cu răni și sondaje. Domnul președinte al țării noastre, ridicat în demnitate de liberali, savura câmpul de înfruntare, privind prin ambrazura Cotrocenilor. Brațul lui, lung și ocrotitor, îl îmbrățișa pe Florin Cîțu, așa că democrația de partid l-a ales să conducă PNL. Mare bucurie pentru liberali. De neuitat rămâne patetica intervenție vorbitoare a lui Rareș Bogdan întru slava noului ales. De cinci ori a strigat numele celui sortit să câștige. Orban, cel alungat de la conducerea partidului, cu câțiva parlamentari liberali au pus de un nou partid, care nu s-a afirmat încă. Florin Cîțu era văzut, de sus până jos, salvatorul, omul viitorului liberal.
Noi ce să zicem? Așa au vrut liberalii, așa să fie! Deși noul șef al partidului nu avea toate calitățile unui lider cu tracțiune politică. Dacă a vrut președintele țării, așa s-a întâmplat. Ceas bun și cale bătută! Atenția ne-a fost atrasă de conflictul ruso-ucrainean, cu morți și refugiați, cu vânzoleala marilor puteri la granița noastră. Numai că a venit o veste neașteptată, poate pentru mine. Se lucrează de zor, în regim de urgență, la debarcarea de la șefia liberalilor, nu de mult timp ales, a lui Florin Cîțu. Când să mă dumiresc, omul nou s-a învechit în șase luni și trebuie înlocuit. S-a procedat la o formă mai elegantă, dar tot umilitoare: demisia. O ratare pentru el dar și pentru țară. De astăzi, pe mâine, șeful a devenit un liberal de rând.
De ce?, ne-am întrebat. De ce și-au schimbat părerea cei care l-au susținut cu atâta ardoare? Cică a devenit neascultător față de unii lideri liberali. Unii s-au uitat mai atent și au constatat că nu întruchipează viitorul. Că este vinovat pentru sărăcirea țării. Dar când l-ați ales unde v-au stat ochii? Alte planuri se fac din cuțite și pahare. Cîțu trebuie să plece, să vină Nicolae Ciucă, generalul în civil fiind noua feblețe politică a președintelui Iohannis. Sau a altor cercuri de putere. Atenție, generalul are o pată pe epoleți. Dotore… La Congresul din 10 aprilie va fi validată susținerea majorității filialelor din țară. Cei care au fost cu Cîțu, acum sunt cu Ciucă. Rareș Bogdan, cu exagerările vocale, și-a folosit cuvintele ipocrite de la Cîțu, în favoarea noului întrupat.
Ați văzut și dumneavoastră scenariul? Iohannis să plece, înainte de expirarea mandatului la NATO, iar Ciucă să ajungă la Cotroceni. Se spune că mecanismul democratic este destul de anevoios. Dar ce nu se poate, când puterea vrea? Pentru mine, desele schimbări, chiar la liberali, nu sunt fericite. Dar să vedem ce ne aduce Congresul de duminică. Cine va fi învingător pe frontul de acasă? Deși se știe, mai pot fi și surprize.
