La începutul lunii martie a avut loc la Paris, la Ministerul Culturii, sub semnul președinției franceze a Uniunii Europene, lansarea unui volum colectiv „Le Grand Tour. Autoportrait de l’ Europe par ses ecrivains”, publicat la Editura Graset, în coordonarea și cu o prefață de Oliver Guez. Lansarea a fost marcată de atmosfera încrâncenată de dezastrul războiului din Ucraina, de amintirile altui război din Europa însângerată, devastată de violențe, Holocaust și Gulag. Noua agresiune devastatoare și arogantă a lui Putin este un semnal că lumea a intrat pe făgașul unei schimbări profunde. Antologia cuprinde texte de autori de prestigiu, din cele 27 de țări europene. Capitolul despre România aparține scriitorului Norman Manea și este dedicat Bucovinei, istoriei și destinului ei zbuciumat, oazei de cultură românească, dar și multietnică fecundă. De aici au provenit reprezentanți ai exilului care i-au sporit drama, dar și măreția.
Atenția este focalizată pe Paul Celan, născut în cosmopolita Bucovină, care spunea că vine „dintr-o regiune unde trăiau oameni și cărți.” Celan rămâne un mare poet al exilului. Provincia istorică este cunoscută și după numele de Țara Fagilor (buk în poloneză înseamnă fag). Impresionat de frumusețea singulară a ținutului, Împăratul austriac, în anul 1775, l-a inclus în imperiul său. A căpătat statut de provincie, având propriul parlament, cu o reprezentare democratică a minorităților care trăiau aici: români, polonezi, evrei, ucraineni. După Primul Război Mondial, Bucovina, prin Actul de la Alba Iulia, revine României. În 1940 este ocupată de Uniunea Sovietică. Acum, Bucovina este divizată între partea ucraineană, de nord, și partea românească, de sud.
Această stare de fapt reprezintă tocmai pilda rupturilor produse de două războaie mondiale, dar și pofta de cucerire, de acaparare a celor puternici. Dominația Imperiului a facilitat adaosul limbii și culturii germane la rădăcinile lingvistice locale. Latinitatea, prin limba română, și cultura germană, leagă Bucovina de Europa. După ocupația sovietică, fiind singura limbă latină într-un ținut slav, limba română a avut de înfruntat numeroase presiuni. Care se mențin și astăzi. Vezi practica deznaționalizării prin lege. Nu am uitat. Dar acum este vorba despre moarte și suferințe imediate. Scriitorul Norman Manea scrie: „Ca și alte provincii românești, Bucovina mea natală nu înseamnă doar bogatele premise lingvistice și livrești ale unui peisaj încântător, ci și un stimulent hibrid cultural, de o mare originalitate.”
Evocă minunile locului, mănăstirile vechi românești, vechiul cimitir evreiesc din Siret, toate monumente UNESCO, apoi poetul național Mihai Eminescu și genialul compozitor George Enescu, poetul idiș Itzik Manger, Abraham Goldfaden, întemeietorul primului teatru evreiesc din lume, scriitorul german Gregor von Rezzori și poetul germano-evreu și român Paul Celan. Și mulți, foarte mulți. Norman Manea ne aduce aminte că această zonă a fost numită placenta literaturii române, iar orașul Cernăuți s-a bucurat de faima unui nou Ierusalim cultural, Ierusalimul de pe Prut, numit așa de cei care au trăit aici. Sau cum l-a definit marele poet polonez Zbigniew Herbert – „ultima Alexandrie a Europei.” Relația strânsă cu Parisul se oglindește și în afirmarea numeroșilor scriitori și artiști români în Capitala Franței.
Alipirea Bucovinei de Nord, de către Uniunea Sovietică, s-a realizat prin înțelegerea dintre dictatura hitleristă și cea comunistă, prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939. Evoc sursa istoricilor, pentru a contracara unele afirmații actuale, care denaturează adevărul, afirmând că Bucovina de Nord și Basarabia ar fi fost ocupate de România. Fals, deoarece ele au revenit la Regatul României prin voință populară. În cartea sa „Mărturii din Țara Fagilor,” regretatul meu prieten Dumitru Covalciuc descrie grozăvii din istoria postbelică a locului. Mi-a dăruit cartea la ultima noastră întâlnire de la Cernăuți, cu prilejul Centenarului Marii Uniri.
Bucovineanul Norman Manea este preocupat de tematica exilului, deoarece reprezintă un capitol biografic esențial. Mărturisește într-un număr recent din revista „Observator Cultural”: „Primul meu exil s-a produs la cinci ani, când am fost deportat împreună cu familia, și întreaga populație evreiască a Bucovinei, în lagărele de exterminare din Transnistria. M-am întors, după patru ani, cu o parte a familiei în România, unde am parcurs exilul interior al dictaturii comuniste și trăiesc de 30 de ani în țara exilaților, America tuturor raselor și contradicțiilor.” Crede autorul că dezmembrarea dureroasă a Bucovinei poate fi văzută și ca un avertisment pentru Europa actuală și echilibrul de forțe care asigură existența Comunității Europene, precum și a Pactului Nord-Atlantic, chezășia a unei măcar parțiale Europe coerente și democrate.
Acolo, la Paris, la începutul lunii martie, s-au auzit aceste gânduri despre Ierusalimul de pe Prut. Și despre aceste vremuri tulburate. Inclusiv versurile celebrului bucovinean, Paul Celan.
