În Dămăcușeni, sat aparținător orașului Târgu Lăpuș, locuit în procent majoritar de cetățeni maghiari, se păstrează un obicei numit Fărșang, unic în România, reprezentând un ritual de alungare a iernii.
Momentul culminant al Fărșangului era acela de îngropare a iernii și a viciilor, la Lăsata Secului. În centrul solemnității, stă păpușa ritualică de dimensiuni umane, confecționată din paie de grâu, ca imagine universală a agriculturii și a fertilității.
Pentru a nu fi recunoscuți, sătenii inventivi se maschează cât mai interesant.
Păpușa ritualică, acoperită cu un giulgiu, este așezată pe o masă, pe un suport din lemn, și se organizează o slujbă de înmormântare simbolică, după tiparul înmormântărilor tradiționale din sat. După slujba de înmormântare, păpușa este purtată pe brațe de către „halot vivok” (purtătorii morților), până la drumul principal al satului, unde va fi incinerată. Sacrificarea păpușii, prin arderea ei în foc, evidențiază venirea primăverii, dar și moartea și renașterea ființei umane, purificată de păcate și pregătită pentru intrarea în Postul Mare.
