Deși ne propusesem, n-am ieșit pe sub Gutâi în ziua de Bobotează, la început de ianuarie. Nu Boboteaza în sine ne interesa, cât o superbă tradiție stranie a Maramureșului, pe cale de dispariție. Metehăii, păpușile porno maramureșene!
Am văzut asemenea păpuși în zona Giulești, ceva mai des. Apoi, accidental, la Remecioara, dar și pe linia Vad-Făurești-Lăschia. Zilele trecute, o asemenea păpușă, nu 100% metehău cât poate o joacă de copil, asemănătoare, era la Șurdești! Agățată de un semn de circulație. Ceea ce ne-a amintit însă de datina maramureșeană de „rușinare a feciorilor/fetelor bătrâne nemăritate la timp”. 
Iat-o! Ei primesc, în perioada dintre Anul Nou și Bobotează, câte o păpușă cu organe sexuale exagerate, numită metehău, însoțită de o poezioară populară. Acei moși și babe sunt agățați la înălțime, în copaci, pe stâlpi sau chiar pe case, ca să poată fi văzute de tot satul înainte de a fi date jos. „De An Nou și de Bobotează, dacă-s fete pun băieții babe, dacă-s băieți pun fetele. Cu gândul ca-n anul ce urmează să se căsătorească. Asta ce o vedeți e babă, undeva pe ea sau sub haine trebuie să fie o hârtie pe care scrie tot, cine cu cine…știți, la țară se cunoaște lumea. E o avertizare că le-o sosit ceasul. Aici, la noi, cam în fiecare an se pune, da’ mai sus, asta nu știu cum o ajuns pe pod…”, ne spunea odinioară o femeie din Giulești. „Se făcea un crac din lemn, apoi îl îmbrăcau cu paie și apoi în zdrențe. La moși se făcea din lemn verde de arin ce se roșește când îl decojești. Sau morcovi. Și agățam și doi cartofi… din aceia roșii. La babe se crăpa o ceapă. Și păpușa se făcea după cum era destinatarul… mai grasă, mai slabă. Apoi, compuneau scrisoarea, ce o legau la gâtul păpușii… După miezul nopții, când dormea lumea mai bine, agățam într-un loc să nu-l poată da jos” spune alt giuleștean. Metehăul este ”păpușa rușinii”. Odinioară, babele erau destinate tinerilor „prăpădiți”, băutori și pușlamale cărora le-a trecut vremea însurătorii. 
Fata căreia i se punea metehău era făcută de rușine, dar odinioară, nu aveai voie să distrugi păpușa, altfel aducea necazuri și sărăcie familiei. L-am întrebat despre metehăi și pe maestrul Vasile Șușca, făuritor de măști populare. Evident le cunoaște, ba a și făcut!
„Acum 20 de ani am făcut o colecție, am și expus. Din păcate, avem niște obiceiuri minunate ce se pierd. Era o naturalețe în gândirea arhaică de nu-ți vine să crezi! La băiat, în loc de fudulii, puneau două sfecle roșii, spălate bine, dar păstrate cu grijă mustețele, să sugereze tot, inclusiv părul! Aveau umor străbunii!”
O colecție de asemenea metehăi putea fi văzută în Muzeul Sighet, ca o dovadă a valorii acestui obicei aproape extinct.
