Fac parte din generația care nu a avut parte de război. Știu despre această absurditate a lumii din poveștile bunicului meu matern, care a ajuns la Stalingrad, de la Moșu Lupu, care s-a bătut cu dușmanii la Cernăuți și de la Arba Ștefan, care a fost în tranșee la Odesa. Mi-au fost apropiați și neîntrecuți povestitori. Pentru mine, deci, războiul a fost o sumă de povești. Apoi am văzut războiul în filme. Și ne plăceau filmele cu război. Descopeream o lume crudă, o lume a morții, dar ea, lumea aceea, era în film, nu în realitate. Fac parte din generația care a făcut armata, am slujit sub drapelul țării un an și patru luni. La instrucție, în aplicații ni se povestea de un inamic, dar nu-mi aduc aminte să fie definit pe nume. Evenimentele din august, 1968, când armate ale Tratatului de la Varșovia, au invadat Cehoslovacia, fără participarea soldaților români, m-au mai deșteptat la minte. Așa că, atunci, am lăsat coasa și grebla în Desești și am ajuns la Șomcuta Mare, la colegul de bancă de Liceu Pedagogic, să ne apărăm țara dintr-un punct trigonometric.
Ceva se întâmplase cu mine. Cred că poveștile celor care au făcut războiul au avut efect asupra mea. Apoi am văzut urmele războiului pe podul din Vadu lui Vodă, care trecea în Transnistria. Eram cu confratele Vasile Iluț. O experiență mai aprinsă am trăit-o în conflictul balcanic, din Bosnia-Herțegovina, cu colonelul Augustin Moldovan. Unde am trăit tragic dimensiunea dezastrului uman. În ultimele luni, războiul nu mai este o poveste, nu este nici film, nici documentări postbelice. Acum, războiul vine de la Răsărit. Depinde la ce război ne referim. Este un război al acuzelor reciproce, care conțin intenții agresive. Specialiștii spun că războiul cibernetic a început, venit dinspre Rusia. În termeni direcți, adică Rusia vrea Ucraina. După ce a ocupat peninsula Crimeea, parte integrantă a Ucrainei, și Occidentul a țesut o pânză de vorbe, acum se vrea mai mult. Și mai complicat.
Ce vor rușii? Au formulat o serie de pretenții, care sunt adresate, în special, guvernului american și NATO. Dar este amintit și numele României. Ni se livrează mai multe variante de intenții rusești. Ținând seama de realitatea din teren, cu masarea de trupe și tehnică de luptă, amenințarea e totuși evidentă. Moscova crede că Occidentul este suficient de slab, cât să accepte o negociere în termenii solicitați. Până acum nu a fost vorba de negocieri, ci de discuții și schimburi de comunicate. Rusia a dus și rezerve de sânge la granița cu Ucraina. Ce vor ucrainenii? Principala linie de comunicare în această criză este între Moscova și Washington, așa că ceilalți actori sunt secundari. Decantăm din comunicate că ucrainenii vor să evite o invazie a țării și să fie lăsați să-și urmeze cursul către Occident. Să fie lăsați să-și decidă singuri alianțele. Mai doresc să-și recupereze teritoriile aflate sub ocupație rusească. Acest nod gordian este mai greu de tăiat.
Ce fac europenii? Din vălmășagul de știri pe această temă, mai mult sau mai puțin reale, observăm că statele europene nu sunt pe aceeași lungime de undă. Tonul l-a dat Germania, care a interzis Estoniei să exporte armament german în Ucraina. În privința sancțiunilor ce ar putea fi aplicate Rusiei, cancelarul german este sceptic. Franța ar dori un dialog separat al Uniunii Europene cu Rusia, dar și-a exprimat disponibilitatea de a trimite trupe în România. Care este o aventură costisitoare pentru noi. Premierul Ungariei face mâine o vizită la Moscova, pentru dialoguri separate cu Putin. Din ce vedem, și ce mai citim, se vede că Occidentul nu vrea război. Nu este nicio intenție privind implicarea NATO într-o confruntare directă cu Rusia. Dar sunt diplomați din Est care cer sporirea numărului de trupe NATO pe teritoriul țărilor lor. Cum sunt statele baltice. Americanii au anunțat că 8500 de soldați sunt pregătiți să ajungă în Est. Specialiștii militari spun că cifra este mică și are valoare de avertisment.
Ce face România? Guvernanții se mulțumesc cu declarații și fac propuneri pentru reuniuni care nu au loc. După ședința CSAT, președintele Iohannis a vorbit mai mult despre NATO. Am mai înțeles că avem motive de îngrijorare. Și să ne bucurăm că vin trupe străine pe teritoriul României. Cu ce costuri? Tensiunea în zonă sporește cu fiecare zi. Americanii prognozează că invazia Ucrainei se va întâmpla în februarie. Poate se înșală. Și va fi pace.
