În Lăpuș urcatul în munte al oilor se practica și iarna. „Patru, cinci persoane cu oi mai multe, să aduna și merea în munte. Să făcea staol de iarnă, din nuiele. Se îngrădea, se făcea colibă de lobde, așa-i zicea. Se puneau mai mulți pari și se punea lut peste ei. Și lângă se făcea staoluʼ și avea acces din staol în colibă și invers, în caz că venea ursul sau lupul. Staoluʼ de iarnă se făcea înalt tare, ca să nu poată sări lupii. Sara cânii să băgau în staol, nu să lasau afară”, se rememorează în povestea scoasă din colecţia Memoria Ethnologica, de Corina Isabella Csiszár. Bătrânii mai spun că ciobanul “rămânea singur acolo cu săptămânile, ducea fărină, ducea brânză, ducea tocană, nu ducea pită pă atunci. Mânca tocană cu brânză, lapte, lapte acru.”
