Vă mai amintiți cât de contestat și de aruncat în derizoriu a devenit titlul de Ambasador al Maramureșului, după „ungerea” lui Vasile Dragnea? Numai că a fost oarecum pe nedrept, chiar avem asemenea ambasadori, care ne fac cinste. Evident, la fel ca-n cazul Beatles sau Jimi Hendrix, nimeni nu-i profet în țara lui, așa că și maestrul măștilor maramureșene, Vasile Șușca din Săcel, e ignorat de autorități locale și județene.
L-am vizitat recent și n-a făcut decât să ne confirme, cu toată modestia și simplitatea, clasa de mare ambasador al Maramureșului!
„Lucrez măști de peste 30 de ani și mi-ar plăcea să nu fi fost așa, dar masca era atunci pe cale de dispariție în Maramureș. La îndemnul lui Ioan Ardelean Pruncu, fost director al Școlii Populare de Arte din Sighet, m-am apucat. Aveam mână, pe atunci pictam și știam și croitorie. Acum cred că sunt unul din puținii meșteri care chiar trăiesc din asta. 
Sigur, nu vreau să zic c-aș câștiga boierește, ci că supraviețuiesc din asta! Cu cartofi în bloader cu mujdei, când îi cazul! Revin la măști: nu sunt copiate, sunt concepute personal și-s vesele, îs hlizitoare, ca stăpânul lor! Cu cât complici lucrurile, cu atât le strici! Masca este precreștină, are origini păgâne, nu erau complexe pe atunci. Bine, acum e vorba și de cei care gustă așa ceva. Cam oameni cu veleități artistice sunt interesați de ele. Știi? Viermele de hrean, dacă-l pui în portocală, moare! Degeaba dai unui mut o mască de-a mea! Nu îi place, că-i artă! Cele vechi pe care le-am văzut eu aveau două orificii tăiate la ochi, nas de cucuruz și un ștrimp (n.r. ciorap) în loc de limbă. Eu am deviat, am dat plus artistic și folosesc materiale de calitate, nu lucrez cu deșeuri, ca la începuturi” – ne spune Vasile Șușca.
Într-adevăr, e mai cunoscut în lume decât acasă… are măști date din Alaska până în Japonia sau în țările nordice europene. Mai iese la târguri, la expoziții, dar nu vinde! A fost la Sibiu, în Sighet, dar a refuzat târgul de la Dubai de două ori. Și altele.
„Vreau să mă apuc de pictură, iar, simt că mai am ceva de spus și acolo. Baiu’ cu țara asta îi că-i plină de doctori, de tăte felurile, da-i tare bolnavă! Îs doctori de tăte felurile, da’ noi, tot vai de noi!” – spune meșterul.
Artistul Vasile Șușca e un ambasador al Maramureșului, dar… de-acasă. El rămâne ca gazdă, doar măștile îi pleacă. Lucrează acum la măști pentru o colecționară din Germania, a făcut recent și pentru un teatru din Viena. În schimb, îi vin oaspeți, constant. Ne explică două asemenea vizite și cum arată un compliment adevărat, văzut de el.
„Am demontat moara veche, că veneau grupuri de copii și m-am temut să nu intre, să cadă pe undeva. Eu nu le iau bani, că doar oricum îmi place să povestesc, că nu duc cu mine nimic dincolo. O venit astă vară un grup de copii, mi-o dat cea mai faină răsplată de când îs. Vin copiii, le povestesc, le arăt. Vorbeam greu, eram foarte răgușit, aveam o laringită rea. La final, unul dintre copii îmi zice: „Nenea Șușca, pot să vă strâng în brațe?” Mi s-o pus un nod în gât… „Și io vreau, și io vreau!” Tăți copiii s-o făcut buluc pă mine și m-o strâns. Mi-o dat lacrimile. Și mie, și profesorilor…” 
Și mai recent, în toamnă, a primit vizita unei echipe de filmare a BBC, care a filmat o povestioară în care meșterul ar primi (sau nu, de nu voia!) tineri de alte culori ale pielii și naționalități, să învețe meșteșugul. Tineri de culoare. „Dară că i-am primit! O lucrat cu mine, apoi i-am echipat, am făcut foc în curte și am făcut un dans al măștilor. Aveam un osuar, în curte, o mână de cranii de berbec, cum adun io coarne. Le-am pus și alea în bote și am dansat în jurul focului cu ei! Fain de tăt, abia aștept să termine filmul!”, spune meșterul, cumva inconștient, în modestia lui, că cu asemenea acțiuni face treaba a trei birouri de turism și înlocuiește toate prezențele Maramureșului la târguri de turism și de tradiții…
