Deşi autodidactă, designerul Dora Sălăjan din Baia Mare, a reuşit să îşi facă loc în lumea modei, fiind invitată la evenimente de prestigiu pentru a-şi prezenta colecţiile de haine pictate. Recent, Dora Sălăjan a participat la Cluj-Napoca, la Fashion Week, fiind filmată de televiziunile naţionale.
Colecţiile sale au ajuns şi în Canada, la New York sau în Italia. De asemenea, în urmă cu vreo 4 ani, Dora Sălăjan, s-a aflat la un eveniment de modă, la Mamaia, alături de celebrul Cătălin Botezatu. Atunci banii au fost donaţi unui centru destinat copiilor cu nevoi speciale, ocazie cu care designerul băimărean a donat şi un tablou. Pe lângă hainele pictate, Dora Sălăjan iubeşte să picteze tablouri, fiind fascinată de oniric, de lumea poveştilor şi de benzile desenate.
De la “joaca” cu creionul… la artă
R: Care sunt primii paşi pe care i-aţi făcut în domeniu? Cum v-aţi descoperit acest talent?
D.S.: Pasiunea mi-am descoperit-o în momentul în care lucram ca agent comercial prin ţară. După ora 4 nu mai aveam ce să fac: ori citeam, ori desenam, mă jucam cu creionul şi încercam să redau cât mai perfect obiectele din jur. De figura omenească mult mai târziu m-am apucat. Primul tub de culoare în ulei l-am pus în examen la facultate. Parcă totul a decurs de la sine. Având în vedere că şi profesorii au fost deschişi, încercau să te înveţe, aveau timp să stea cu tine, să te îndrume, să te ajute.
R: V-a încurajat cineva în mod deosebit după ce a văzut desenele dvs.?
D.S.: O prietenă. Mi-a văzut desenele. Ea era studentă, dar la matematică-fizică şi m-a întrebat de ce nu dau la arte plastice. Eu nu am ştiut că este secţie în Baia Mare. Ea mi-a spus că este o astfel de secţie la Centrul Universitar Nord Baia Mare. M-am înscris şi am reuşit.
R: La început ce vă plăcea să pictaţi?
D.S.: În timpul facultăţii am încercat să merg la temă, să descopăr anumite structuri, să învăţ cromatica, paginaţia, să le aprofundez. Întotdeauna mi-a plăcut realismul şi acum suprarealismul, benzile desenate, lumea poveştilor, oniricul.
R: Sunteţi o fire mai visătoare?
D.S.: Când mă retrag în carapacea mea, da. În rest, îmi place să fiu o fire echilibrată. Când încep să lucrez mă refugiez, îmi place să îmi trăiesc visul.
R: Ce vă place cel mai mult în privinţa cromaticii?
D.S.: Nu îmi plac lucrurile închise. Aveam momente când lucram în clar-obscur, acolo e o joacă între întuneric şi lumină. Acum mai mult îmi plac culorile. Îmi place să spun că şi o ţinută când e pictată, te reprezintă.
R: Ce vă inspiră cel mai mult?
D.S.: Mă inspiră poveştile, jucăriile.
“În pictura textilă nu ai voie să greşeşti”
R: La pictura pe vestimentaţie cum aţi ajuns?
D.S.: Dintr-o greşeală. Mi-am murdărit o pereche de pantaloni care îmi plăceau foarte mult şi încet am început să aprofundez tehnicile în apă. Aici nu a fost nimeni care să mă îndrume. Singură am descoperit tainele picturii pe haine, într-un an de muncă. La pictura textilă nu ai voie să greşeşti. Aici nu există radieră. Ai greşit, adio. De patru ani m-am apucat. Cea mai complexă e colecţia cu care am fost la Fashion Week, la finele lunii octombrie din acest an. Evenimentul a fost organizat în Cluj-Napoca.
R: E lumea încântată de hainele pictate?
D.S.: Mi s-a întâmplat să merg pe stradă şi lumea să exclame: şi eu îmi doresc aşa ceva.
R: Are viitor acest domeniu?
D.S.: Eu zic că da. Lumea, mai ales în pandemie, e crispată, e gri şi îşi doreşte mult culorile când vede altceva.
R: Ce le-aţi spune oamenilor să treacă mai uşor peste pandemie? Cum să se îmbrace?
D.S.: În culori vii. Toamna, oamenii se cam îmbracă în bej, crem, dar să pună pe ei şi un roşu, un galben. Dacă eşti vesel, poţi să treci mai uşor peste orice. Tot ce se întâmplă în jur e ca o perdea. Dăm jos perdeaua, cum e toamna, totul foarte colorat, mai frumos. Să fie oamenii mai senini. De exemplu, anul trecut când a început pandemia mi-am dat disertaţia. M-a ajutat mult această perioadă. Trebuie să vedem şi partea bună a lucrurilor. Eu nu am simţit pandemia. În fiecare zi sunt în atelier, lucrez. Am cea mai mare şansă să intru în carapacea mea. În atelierul meu de la stradă îndrum copiii. Şi pictură şi desen. Am ţinut aici vernisaje. Îmi place să predau doar copiilor interesaţi. Prefer să stau aici în atelierul meu, să fiu deschisă cu cei care vin la mine, la copii le făceam expoziţii. Ei erau foarte încântaţi să le dau un impuls, să îi pun în valoare, după câteva luni de muncă. Era foarte frumos. Foarte emoţionaţi.
Dascăli despre Dora Sălăjan
Lector univ. dr. Greti Papiu i-a fost dascăl Dorei Sălăjan, într-ale picturii la Centrul Universitar Nord Baia Mare. Ea a remarcat o evoluţie de la simpla reprezentare a obiectelor din realitate la transpunerea în lumea fantasticului. “Eu cu Dora am ajuns să ne cunoaştem mai de aproape în timpul masteratului. Dora a venit după o perioadă în care a lucrat în afara facultăţii. Şi-a explorat un spaţiu oniric şi suprarealist. Şi cred că acesta a fost lucrul care m-a frapat şi mi-a plăcut: investigarea unui spaţiu plin de imaginaţie şi fantastic. Ca şi cromatică, ea a fost mereu foarte colorată şi ludică. A avut multe lucrări în care a încercat să insereze elemente cu trimitere spre lumea ludicului, păpuşi şi chiar lumea jucăriilor. Este o evoluţie foarte benefică. S-a deschis mult, şi-a creat nişte investigaţii. Dacă în primele faze mergea spre o reprezentare a obiectelor din realitate a ajuns să se deschidă mult în lumea imaginaţiei, fantasticului, axându-se pe peisajele fantastice.
