Ne lăudăm noi cu ce se vede în Maramureș, cu natura, cu datinile. Ne lăudăm și cu ce doar credem că avem… turism, ospitalitate etc. Dar omitem deseori cele ce nu se văd, dar cu puțin efort și o minimă documentare, sunt palpabile! Am trecut în revistă împreună cu montaniardul Ionică Pop, cele mai interesante roci din Maramureș, inspirați de „Ghidul substanțelor minerale utile din județele Maramureș și Satu Mare”, scris de Ioan Atodosiei. Am avut surprize plăcute!
Roci utile
Oficial și instituțional, ni se spune așa: „Județul Maramureș dispune de resurse naturale într-o mare varietate și bogăție pe teritoriul său: minereuri polimetalice la Ilba, Nistru, Băița, Herja, Baia Sprie, Șuior, Cavnic, Băiuț, Țibleș, Baia Borșa, Vișeu etc.; minereuri cuprifere la Nistru, Poiana Botizii, Baia Borșa, Vișeu etc.; minereuri aurifere la Săsar, Valea Roșie, Dealu Crucii, Șuior, Băița; – minereuri de fier și mangan la Răzoare; depozite de bentonită la Valea Chioarului și Răzoare; acumulări de șisturi bituminoase la Vișeu, Borșa, Săcel și Târgu Lăpuș; roci diverse și foarte utile, cum ar fi andezite, amfibolite, calcare, gresii, tufuri vulcanice, roci folosite pentru placaje decorative, roci silicoase pentru abrazivi, pietriș și nisip în albiile râurilor Someș, Lăpuș, Tisa, Iza, Vișeu, Ruscova”.
Cu minereurile ne-am cam lămurit, în ciuda rezervelor certe, ele au devenit istorie. Istorie devin deja și florile de mină superbe, acele nestemate ale mineritului ce se găseau odinioară aproape în orice casă, devenite marfă de contrabandă în anii 90, dispărute pe alte meridiane deși erau obiecte de patrimoniu și, oarecum, file de istorie (geologică) a Maramureșului.
„Zona vulcanică are rocile specifice. Cum e andezitul, exploatat în carierele cunoscute, de la Seini, Dealul Crucii, Ferneziu-Limpedea, Tăul Roșu, Ilba. Unele au devenit rezervații naturale, cum sunt coloanele de la Limpedea sau rozeta de piatră de la Ilba. Apoi, să amintim alte cariere de andezit, la Blidari, Baia Borșa, Săpânța, Budești, în Țibleș la Grohotu și Valea Arieșului, La Huta Certeze pe partea Maramureșului, ori la Remeți.
Toate acestea, în trecutul îndepărtat al Terrei, fuseseră scurgeri de lavă, în diverse forme, gen coloane, lespezi etc”, ne explică montaniardul. Apoi, ne reamintește cariere vechi, uitate aproape: Ștrampuc din Ferneziu, Ciurca din Baia Sprie, Sfântu Ioan din Dealul Crucii băimărean. Alte cariere vechi locale au mai fost la Socolău, Petrova, Ciolt, Preluca Izei, Bistra Tocarnea. Evident, au existat și cariere temporare, ce azi par stânci, dar au fost născute din nevoia de piatră la drumuri sau pentru baraje. E cazul numitei Laleaua Albă de pe Gutâi, de deasupra drumului național sau a celei de la barajul Runcu. Dar, ne spune Ionică Pop, suntem abia la suprafața fenomenului încă. De exemplu, foarte interesantă e cariera de la Vadu Izei, devenită rezervație, cea cu tufurile vulcanice, acele bile perfecte cu miez odinioară vegetal. Sau Valea Morii de la Bârsana, cu acei zeoliți ce se folosesc în industria farmaceutică, generați de depunerea cenușii vulcanice în lacuri cu apă sărată. Alte roci interesante sunt acele lespezi de la Vârful Negru din Igniş, ce s-au exploatat abuziv, pentru placări de case sau de alei. Sau pegmatitele de la Răzoare și Preluca Veche.
Roci sedimentare
Într-o altă categorie intră carierele pentru exploatarea rocilor sedimentare. La Bloaja este gresie, la fel și la Repedea, o carieră temporară. La Buteasa s-a extras marmură, la fel la Cufoaia, chiar și la Cheile Babei, acum rezervație. Calcare marmuriene s-au extras la Borșa în Complex, la Piatra Rea, dar s-a închis, fiind în rezervație. La Măgureni și la Săcel de asemenea, calcare. La Răzoare și la Copalnic s-a extras mică. Andezite se extrag de la valea Kelemen de la Strâmbu Băiuț. Să nu uităm de balastiere, ce par neinteresante, mai puțin pentru cei ce fac averi din ele… Se extrage, adesea din albia râurilor, în Tisa, Vișeu, Someș, dar și din Iza sau Lăpuș. Cu efecte evidente, s-a fragmentat și stricat pânza freatică, prin exploatări, iar împreună cu debitele scăzute ale ultimilor ani, a dus la dispariția sursei de apă din fântâni.
Roci nobile, rare
Să nu uităm de marile rarități ale subsolului Maramureșului. “De amintit gipsurile de la Botiza. Sau celebrele diamante de Maramureș de pe Valea Potoc de la Bocicoiu Mare. Apoi, silicații, calcedonia și japsurile. Calcedonia e o piatră semiprețioasă, ce se prelucrează pentru bijuterii, se găsește la Trestia și pe Valea Roșie. Japsuri sunt la Firiza și Băița (celebru fiind deja gardul femeii din Firiza, făcut cu “piatră ia de aci, de mai sus, am pus c-o fo faină”… gard din piatră semiprețioasă). Apoi, sunt granații din roci metamorfice, șisturi cristaline ce se găsesc pe văi la Dealu Mare sau pe Preluci. La fel și cuarțurile, unele impresionante, foarte transparente, la Băița-Bagnău sau pe vârful Țibleș”, ne enumeră Ionică Pop, dar nu închide lista fără o descoperire proprie. O redescoperire, de fapt, a unei cariere din Trestia cu o gresie silicioasă. A existat un proprietar, înainte de 1900, ai cărui urmași au căutat cariera după 1989. De ce? În Baia Sprie, ei aveau un atelier de prelucrare unde se făceau singurele pietre de moară din zonă, dar nu numai. Cuți, pietre de ascuțit, stâlpi de porți, troițe, iar pietrele de moară au ajuns de aici până în Olanda și Belgia, în Țările de Jos!
Tragem linie și facem o constatare. Maramureșul e la fel de interesant, poate chiar mai interesant și pe dedesubt! Se deschide o lume interesantă, ba fabuloasă chiar, atunci când umbli cu ochii după pietre, flori, păsări, jivine, nu-i așa?!?
