Cele mai frumoase cadouri sunt cele la care nu te aștepți. La acest lucru ne-am gândit atunci când ne-am propus să realizăm un film despre viața și activitatea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin. Dacă i-am fi cerut binecuvântarea, cel mai probabil, nu am fi primit-o. Un film la împlinirea a 60 de ani de viață și a cinci ani în demnitatea de Episcop al Maramureșului și Sătmarului „nu se justifică”. “Poate la 70-80 de ani!”. Ideea a încolțit încă de la începutul lui 2021, dar materializarea ei a început să prindă contur abia în noiembrie.
Nu am pornit singuri la drum. Am cerut sfat și ajutor, iar îngeri păzitori ne-au fost Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, Părintele Arhidiacon Teodosie Bud, consilier economic, dar și părintele arhimandrit Macarie Motogna, starețul Mănăstirii Rohia. Totul trebuia să fie o surpriză și cum personajul principal al filmului nu trebuia să afle ce se pune la cale, scenariul, regia și indicațiile apropiaților Preasfinției Sale nu au putut fi respectate întru totul. Să intervievezi 20 de oameni din județele Maramureș și Satu Mare în patru zile a fost mai mult decât o provocare. Să nu uităm de filmările de la Cluj. Cu tot entuziasmul nostru, am avut destule momente în care am crezut că nu vom putea duce proiectul la bun-sfârșit. Interviuri reprogramate, condiții meteo nefavorabile, sarcini care se cereau îndeplinite în paralel, astfel încât să nu ne simtă nimeni lipsa… Iar când totul părea să se așeze, iar filmul să capete formă și sens, cel mai important interviu, cel cu Preasfințitul Părinte Iustin, era cât pe ce să nu poată fi realizat. Cu ajutor de la Cel de Sus, invocând o discuție despre principalele evenimente dedicate în 2021 Arhiepiscopului Justinian, am reușit să ajungem față în față cu ierarhul veșnic antrenat într-o activitate sau slujire liturgică. Simțeam că susținem un examen. Ne doream ca Preasfinția Sa, pornind de la fostul arhipăstor – un reper atât în viața Eparhiei Maramureșului și Sătmarului, cât și în viața sfinției sale, să ne povestească toate momentele importante care l-au format și transformat în ierarhul de astăzi: de la intrarea în mănăstire și viața de seminar la Cluj-Napoca, până la alegerea sa ca stareț al Mănăstirii Rohia și, mai apoi, ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului. Preasfințitul Iustin ne-a vorbit despre toate cu o liniște și o așezare care nu făceau decât să crească tensiunea noastră. Iar interviul a fost cu atât mai emoționant cu cât, prin intermediul surorilor și al fratelui, al dascălilor și foștilor colegi de seminar, al celor mai apropiați colaboratori care i-au stat alături de-a lungul timpului și care au acceptat să stea de vorbă cu noi, știam ce trebuie să punctăm și să „răscolim”. În limita bunelor maniere, evident. A urmat editarea imaginilor video. Zece ore de interviuri și mii de ore din arhiva de aur păstrată cu sfințenie de colegul meu, Ciprian. Ceea ce construiam ziua, noaptea se surpa, exact ca în legendă. Asta pentru că Ciprian scotea la lumină noi și noi imagini cu ierarhul nostru, iar firul materialului trebuia schimbat. Ultimele zile au fost cele mai grele. Am adus modificări filmului chiar și în dimineața de 19 decembrie. Nici în momentul de față nu este perfect și nu este nici complet. Sunt foarte multe persoane care meritau să dea mărturie despre rodnica slujire a Preasfințitului Iustin, dar timpul nu ne-a permis să îi abordăm pe toți. Le cerem iertare pe această cale!
Ne place să spunem că am crescut și ne-am format, și noi, odată cu Episcopia Maramureșului și Sătmarului. Atât eu, cât și Ciprian am muncit extrem de mult. Iată parcursul nostru:
Iuliana Lazăr: sunt absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București. La TRINITAS TV lucrez din octombrie 2009. În perioada 2009-2015 am fost, pe rând, reporter, voice-over, apoi redactor-șef al Departamentului Știri. Din 2016, realizez, tot la televiziunea Patriarhiei Române, emisiunea Valoarea faptei, difuzată în fiecare sâmbătă, de la ora 21:00. Mai pot fi auzită, din când în când, și la Jurnalul TRINITAS.
Am prezentat de-a lungul timpului numeroase concerte și spectacole (în direct sau înregistrate) organizate de TRINITAS TV și Patriarhia Română. Experiența acumulată nu m-a ajutat însă ca la prezentarea filmului Preasfințitului Părinte Iustin să îmi ascund emoțiile. De fapt, întotdeauna am emoții. Poate de aceea mi se spunea, în facultate, că nu sunt bună pentru jurnalism.
Colaborarea cu Ciprian Bohotici a fost, încă de la început, una fructuoasă. Cred că ne-a unit simțul datoriei și al responsabilității și pasiunea cu care ne facem treaba. Filmul despre Preasfințitul Părinte Iustin este, pot spune, cel mai important proiect al nostru. Îi mulțumesc că a avut încredere în mine! Și răbdare!
Ciprian Bohotici: Pasiunea pentru fotografie am avut-o de mic și am dobândit-o de la tatăl meu. Mereu îmi spunea că fiecare imagine surprinsă, peste ani, va semna istorie. Am stricat sute de filme încercând să scot cele mai bune fotografii. Era digitală a fost o binecuvântare pentru părinți pentru că au scăpat de niște cheltuieli. La 15 ani am avut prima cameră video. Am surprins cu ea diferite evenimente din familie și din viața comunității. Am luat contact pentru prima dată cu televiziunea în anul 2005, pe vremea când eram încă elev la liceu. Odată ce am vizitat studioul regional TVR CLUJ, m-am îndrăgostit iremedial de televiziune. Mi-am dorit încă de atunci ca, într-o zi, să stau și eu la manșă și butoane. Ceea ce am și reușit!
Am terminat liceul și, odată intrat în facultate, am făcut primii pași spre cariera de televiziune. Am început ca simplu cameraman, iar mai târziu eram și reporter. Prima televiziune pentru care am transmis evenimente din teren a fost TRINITAS TV, iar colaborarea a început prin 2008. Am simțit ceva aparte pentru evenimentele din viața bisericii și mi-a plăcut întotdeauna să le ilustrez într-un mod aparte, punând în evidență frumosul. De atunci și până în prezent, fiecare zi de sărbătoare și fiecare sfârșit de săptămână le petrec… pe teren. Prima știre trimisă colegilor de la București a fost în ianuarie 2008, de sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi. La primul interviu, Preasfințitul Iustin m-a întrebat: “Crezi că te vei descurca să faci o știre despre evenimentul de astăzi? Ești atât de tânăr!”. Din moment ce astăzi sunt încă aici, se pare că m-am descurcat. Povestea mea de dragoste cu TRINITAS TV are deja aproape 14 ani. Mi-am dedicat aici tinerețea, elanul și profesionalismul meu, pentru a prezenta imaginea bisericii așa cum este ea cu adevărat.
Am colaborat de-a lungul timpului cu nume mari din industria audiovizualului din România. Sunt oameni care, pe parcurs, mi-au devenit prieteni. Alături de ei am avut ocazia să descopăr toate tainele imaginii și să învăț cu adevărat viața de televiziune. O viață care mi-a dat aripi, libertate și care mi-a adus o mare familie. A doua mea familie. Am făcut de-a lungul timpului știri, reportaje, producție de film documentar, transmisiuni în direct, videoclipuri, materiale de prezentare etc. Iar activitatea ca om de televiziune nu se rezumă doar la TRINITAS TV și la mediatizarea vieții bisericești din Episcopia Maramureșului și Sătmarului.
Arhiva pe care am adunat-o de-a lungul timpului însoțindu-l pe Preasfințitul Iustin la evenimentele din eparhia noastră, din țară și din străinătate, care ocupă peste 200 Tb de informație, a fost baza de la care a pornit acest film aniversar.
Pe colega mea Iuliana am întâlnit-o la sfârșitul lui 2010 în redacția TRINITAS TV din București. Primul material semnat de noi doi, eu ca operator imagine, ea ca reporter, a fost realizat la o grădiniță din capitală. Nu ne-am gândit niciunul dintre noi că, peste un deceniu, vom face echipă pentru o astfel de producție. Momentul în care cred că am convins-o că pot face față din punct de vedere profesional a fost tot pe teren. Preafericitul Daniel se afla într-o vizită canonică în Episcopia Sălajului, iar eu trebuia, într-un timp extrem de scurt, să asigur cât mai multe cadre de ilustrație și să acopăr un eveniment care se desfășura cu viteza luminii. A fost ca un test pentru mine. Am semnat împreună sute de știri și reportaje, iar din 2016, am colaborat pentru realizarea mai multor filme, ultimul dintre ele fiind cel care ne-a consumat și cel mai mult. A fost emoționant să mergem pe firul vieții Preasfințitului, a fost extrem de greu să revăd toată arhiva și să decid ce anume trebuie și poate fi folosit. Ceea ce a ieșit mi-a depășit mie, personal, așteptările.
Nici eu și nici Ciprian nu ne-am plâns vreodată de muncă. Am mai realiza acest film încă de o sută de ori, dacă ni s-ar cere. Ce ne motivează? Faptul că ne-am lăsat în el o parte din suflet. Am plâns alături de ierarhul nostru la amintirea măicuței sale, am zâmbit atunci când a zâmbit și el, ne-am imaginat greutățile prin care trebuie să fi trecut ca tânăr stareț la Rohia în vremuri neprietenoase și ne-am simțit binecuvântați și noi de Arhiepiscopul Justinian. Preasfințitul Părinte Iustin ne promitea, în urmă cu cinci ani, că va lucra la ctitorirea lăcașului lui Dumnezeu din sufletul fiecărui român. Nouă nu doar că ni l-a ctitorit, dar ni l-a și împodobit. Îl rugăm pe Preasfinția Sa să ne ierte tăcerea! Tot ce am făcut, eu, Ciprian și toți cei din jurul nostru, am făcut din respect, atașament și cu gândul că putem aduce un strop de bucurie pentru cel care ne bucură și ne ajută cu rugăciuni nu doar de cinci ani de zile, ci de aproape trei decenii.
Întru mulți și binecuvântați ani, Preasfinția Voastră!
Iuliana LAZĂR
Ciprian BOHOTICI
Când prin 1978 Ceaușescu era pupat de politrucii lui, ponciful spunea că treaba este făcută cu ocazia împlinirii a a șaizeci de ani de viață și a patruzeci și cinci de ani de activitate revoluționară. Semn că memoria inconștientului colectiv funcționează.