Scriu despre revista NORD LITERAR, încă de la primul număr, cu bucuria de a fi contemporan cu prima revistă de cultură din istoria Maramureșului. Cel care a înfipt pe reduta edificiului spiritual al acestui NORD de țară semnul unui început, criticul și istoricul literar Săluc Horvat, a avut inspirația de a aduna, în jurul aventurii sale, cărturari ce știau care este mersul stelelor pe hârtie. Care adorau ideea că valoarea trebuie tezaurizată sub formă scrisă, știau că vremea alfabetului literar nu poate fi lăsată în ruină. Sub aceste auspicii a apărut în aceste zile numărul dublu al revistei (noiembrie-decembrie 2021), un număr valoros, riguros ca iarna. De altfel, acest criteriu, valoarea textelor, constituie dimensiunea constantă a revistei. Și nu o spun eu, ci tocmai cititorii, printre ei fiind și intelectuali care, ei înșiși, sunt editori de presă literară, dar și colaboratorii de prestigiu ai revistei noastre.
Dacă nu le-ar plăcea direcția ei literară, nu cred că ar accepta să fie prezenți în coloanele ei. De când fac parte din conducerea revistei, am purtat mesajul ei la mai multe întâlniri literare. Așa am putut culege impresii sincere, profesioniste din partea multor scriitori. Cele mai recente le-am adunat de la Festivalul Internațional de Poezie de la Iași, cu participarea unor autori din 11 țări, dar și din principalele orașe ale României. Dar și de la Festivalul de Poezie de la Bistrița. Nu-i o laudă, ci o măgulitoare constatare. Dar să vă prezint secvențe din sumarul acestui număr dublu, să vă convingeți singuri. Universitarul clujean, criticul și istoricul literar Mircea Muthu scrie despre volumul lui Mircea A. Diaconu – „Cui i-e frică de Emil Cioran?”, care a pătruns în subteranele scriiturii cioraniene. Alexandru Cazacu ne aduce în atenție cartea distinsului profesor, istoric și critic literar Nicolae Scurtu – „Cărți cu autografe în biblioteca lui Nichifor Crainic”, o lucrare de pionierat în sfera operelor de frontieră. Săluc Horvat comentează volumul „Confluențe literare” al criticului timișorean Alexandru Ruja, care cuprinde douăzeci și una comentarii asupra unor scriitori români. Daniela Sitar-Tăut aduce un omagiu profesorului universitar Sergiu Pavel Dan, stăpânit permanent de morbul polemic.
Liviu Ioan Stoiciu ne-a dăruit o splendidă pagină de poeme. Ovidiu Pecican decupează critica de direcție din literatura română postbelică. Delia Muntean scrie aplicat despre volumul de poezii „Inima Luanei”, al lui Vasile Muste. Gheorghe Pârja aniversează, prin scris, cei 70 de ani de viață a poetului, preotului și teologului Theodor Damian, din New York, energia unei comunități românești din metropola americană. Criticul Zenovie Cârlugea scrie despre recenta carte de comentarii critice a Deliei Muntean, „Poezia de lângă noi”, o voce critică autentică, de largi disponibilități creatoare. Ioan St. Lazăr analizează teatrul lui Valeriu Anania, iar prozatorul Cornel Cotuțiu ne aduce în atenție o poetă româncă printre secui, pe numele ei Mihaela Aionesei. Convorbirile lui Florentin Popescu cu Theodor Damian ni le descoperă profesorul Ion Haineș. Adrian Munteanu ne aduce aminte de „Cercul Literar-19” de la Brașov, care a luat ființă în urmă cu patru decenii.
Colega Raluca Hășmășan, cu un simț critic elevat, ne împărtășește satisfacția lecturii analizând recenta carte a lui Săluc Horvat – „Cronici și comentarii literare.” Corespondența din Elveția a lui Rareș Donca salută inaugurarea, în satul lui natal, a cenaclului „Adrian Păunescu”, de la Hideaga, la inițiativa profesorului Ion Săcălean. Profesoara Monica D. Cândea ne aduce aminte de actorul Anton Tauf, după lectura cărții Eugeniei Sarvari. Poeta Elena Cărăușan publică o pagină de poeme „în care simți cum se prelinge mântuirea.” Revista mai găzduiește poeme semnate de Vasile Dan Marchiș, la aniversarea vârstei de 55 de ani, Radu Botiș, Ana Ardelean, Dumitru Drinceanu. Proza este asigurată de Adrian Szarvadi, student al Facultății de Litere băimărene. Terezia Filip scrie despre recentul dialog diplomatic dintre România și Egipt. Emilia Dabu prezintă cartea lui Năstase Marin – „Fermecate obiceiuri.”
Pictorul Nicolae Pop este evocat de preotul Gheorghe Pop din Seini. În prezentarea și traducerea profesoarei Carmen Dărăbuș, scriitorul francez Jean Orizet este o revelație lirică. Nu uit a spune că prezentarea artistică este făcută, ca de obicei, de artistul plastic Mircea Bochiș, iar parodia, de către neîntrecutul Lucian Perța. Aceasta este oferta revistei noastre la sfârșit de an. Pentru a vă convinge, mai pe îndelete, recurgeți la lectură. Este un număr luminos, de iarnă. Revista este difuzată prin unele chioșcuri băimărene. Crăciun fericit! și An Nou cu mai bine!
