Magic loc, mai ales pe vremuri (g)rele • Cetatea Chioarului, ultima rămasă vizibilă, în Maramureș

Pe toamnă târzie spre iarnă, am revăzut Cetatea Chioarului. Din motive pe care nu le putem explica, ne pare mai interesantă pe vreme ceva mai extremă, pe ploaie sau ninsoare, nu vara. Am ajuns acolo pe ploaie cu aluzii de ninsoare, prin noroaie. Dar a meritat, orice maramureșean ar trebui s-o vadă.
„Cetatea Chioarului este o fostă cetate din Maramureș, situată în apropiere de Berchezoaia, în rezervația naturală Defileul Lăpușului. Resturile cetății sunt clasate ca monument istoric. Cetatea este atestată documentar în 1319 drept reședința familiei nobiliare din zonă, o așa-zisă familie Gutkelec, o astfel de familie nobiliară existând și la curtea lui Ștefan al V-lea. În 1367, cetatea a intrat în posesia lui Drag (voievod în Maramureș), iar în 1378 apare cu numele Castrum Kewar, aflată în proprietatea voievozilor maramureșeni Drag și Balc. Cetatea a fost distrusă și demantelată în 1718 de către autoritățile austriece, mai precis de către tunurile generalului Rabutin, pentru a nu fi folosită de curuții lui Francisc Rákóczi”, conform paginii wikipedia.

Dar până să ajungi la ea, ai un drum interesant de făcut. Din Remetea Chioarului ai de traversat satul Berchezoaia, urci pe un deal pe lângă o superbă pădurice de pin. În stânga drumului, din cauza terenului sărăcăcios, pinii au rămas mici, astfel ai în dreapta o pădure frumoasă de pin, iar peste drum, una de… ikebana, de copaci rămași mici. La bifurcația ce urmează, ai de ales să… nu o iei pe niciunul dintre drumuri, ci să urci cu piciorul printre ele, la un fost observator, de unde poți vedea, în zile bune, ca-n palmă, spre Baia Mare, Șomcuta, Culoarul Someșului, munții Carpați, de asemenea și defileul Lăpușului, la picioare. Tot aici se află un alt obiectiv interesant, o mlaștină secată, Tăul lui Racolța. Cică, odinioară, aici a intrat o căruță cu totul, cu cai, cu căruțaș, de n-a mai ieșit.

A secat… dar numele ne trimite evident la revoluționarul maghiar Francisc Rackozy, ai cărui haiduci ar fi hălăduit prin zonă. Nu degeaba armata austriacă ar fi dărâmat cetatea. După o porțiune tristă, de eroziuni masive, ajungem în cătunul Chioar, cel ce mai are 4-5 case locuite! Interesant, am trecut tocmai la momentul la care… populația sporea! Un băimărean cumpărase teren în sat și tocmai își făcea gardul aferent. Alt îndrăgostit de zonă… Drumul spre Cetatea de Piatră a fost peticit ici-colo, e circulabil cu mașină 4×4. Treci printre case vechi chiorene, părăsite. Inclusiv la cea de care credem c-ar fi una dintre cele mai mici văzute în Maramureș. Și ajungi la cetate, unde din bun-simț te dai jos din mașină…Alții n-o fac, și în ciuda susținerii totale pe care o avem pentru motocicliștii enduro din zonă, parcă e de prost gust să-ți faci rampă de urcări la intrarea în cetatea istorică a Chioarului, cu noroiul aferent. Din respect, nu de alta, însuși Chioarul își trage numele din Kovar, Cetatea de Piatră.

Și intrăm pe culoarul spre locație, dar… de fapt ești deja în cetate. Nu trebuie decât să ieși din drum, în stânga, să-ți dai seama că ai la picioare ditamai zidul, oarecum ascuns și pierdut în vegetație. În vârf, ai acea cameră reconstruită, dar frumusețea e dacă o iei la vale, pe lângă ea. Mai găsești pereți întregi, inclusiv cu acele ferestre pentru trăgători. De cauți bine, sunt șanse să mai găsești blocuri de piatră cu inscripții. Sigur, dacă ne întrebați pe noi, nu dăm nicio șansă ca acest loc să devină obiectiv turistic major, dată fiind istoria sa. Dar primarul comunei Remetea, Călin Ovidiu Petrică, ne contrazice, e mult mai optimist. „Este un obiectiv istoric important al comunei, dar și al județului. Au fost ceva proiecte, mai vechi, dar idea e că noi chiar dorim s-o punem în valoare, s-o reabilităm. Începem cu introducerea terenului în patrimoniul comunei, iar de anul viitor se deschid finanțări europene interesante, cred că pe POR vor fi finanțări de monumente istorice cu valori până în 10 milioane de euro”, ne spune edilul. Dar până atunci, pentru turiști, primăria a pietruit drumul în locurile unde accesul era dificil.
De altfel, noi vedem chiar un traseu acolo, cu urcare de la Buteasa Râu și coborâre prin cătunul Chioar, cu un traseu chiar jos, la bază, în defileul Lăpușului. În porțiunea stâncoasă de vizavi de cetate, e drept, din barcă, de pe râu, am văzut într-un an unul din cei mai frumoși cerbi observați vreodată!! La întoarcere, ar merita inclusă și belvederea de la observator, de ce nu și cea de la pășunea de către Posta, un sătuc frumos și curat al Țării Chioarului!!