S-au scurs în clepsidra timpului 6 ani de când omul de cultură și ziaristul, Augustin Cozmuța a ales să privească dintr-un alt spațiu, existența efemeră de pe pământ. Pentru cei apropiați sunt ani de dor, dar și de adânci amintiri ce îl au în prim-plan pe omul de cultură care a trăit discret, dar care „și-a marcat epoca” prin efervescența cu care a scris despre viața culturală.
Noiembrie este și luna în care cei care l-au cunoscut își îndreaptă cu precădere un gând bun înspre Augustin Cozmuța, pentru că e perioada în care a venit pe lume, dar și anotimpul în care a decis să se retragă din tumultul acestei vieți uneori prea obositoare pentru un spirit înalt cum e cel al marilor oameni de cultură. În urma sa, rămân aprecierile despre omul Augustin Cozmuța, despre opera lui, deoarece „Augustin a fost un reper pentru cei care priveam spre fereastra luminată a literaturii. Într-o lume suficient de tulbure, el a navigat spre limpezime, asumându-și comentarii literare, plastice, jurnalistice, care îi definesc discursul distilat și ordonat”, așa cum remarca scriitorul și ziaristul Gheorghe Pârja. Deși de la prima vedere te frapa „modestia și cumințenia”, Augustin Cozmuța avea modul lui de a se face remarcat, după cum a accentuat și colega sa de grupă de la facultate, Ana Blandiana. „Modest și nu foarte înalt, nici foarte vorbăreț, Augustin Cozmuța nu se pierdea în masa nediferențiată a colegilor, ci se vedea. Cred că asta se numește personalitate”.
Colegii de la ziarul „Graiul Maramureșului” și-l amintesc și azi ca fiind un om calm și cald. Când era vorba de cuvinte, entuziasmul lui era de neînvins. O spun și cei care au asistat la constituirea primului număr al revistei de cultură din Maramureș, “Nord Literar”, unde „a fost de la început o energie”, „încă din faza de proiect și până în ultimele zile, i s-a dăruit cu toată forța sa creatoare, contribuind în mod substanțial la prestigiul acestei publicații”, concluzionează Săluc Horvath, fondatorul revistei. Pe lângă preocupările sale culturale, Augustin Cozmuța nu a renunțat niciodată în a fi un familist convins. Tocmai de aceea, prezența lui e una vie în viața și în inima celor din familie. Soția sa Elena și fiica lui Ioana se străduiesc să îi păstreze amintirea neștearsă și în rândul celor care l-au cunoscut. Așa se face că, în aceste zile, cu sprijinul soției sale, Elena Cozmuța, a fost organizat un moment comemorativ la redacția Graiul Maramureșului, dar și la revista de cultură „Nord Literar” unde s-au depănat gânduri și momente despre și cu cel care a fost Augustin Cozmuța.
