Din când în când, doresc a vă aminti că, în textele mele, nu includ patimi ori ironii gratuite, nu mă aliniez unor jocuri politice curente, ci caut, ca oricare dintre dumneavoastră, să-mi explic pe ce lume trăim. Să încerc să deslușesc cine este încălțat și care este desculț în învârtita asta politică. De pildă, mă preocupă soarta PNL, ca partid care are rosturi importante în destinul acestei țări, în vremuri de cumpănă. Am dreptul să mă mir de lipsa de realism a multor lideri liberali actuali, care de două luni vând iluzii propriului partid. Două luni de criză politică. Să ne reamintim cum arăta PNL în urmă cu două luni! Avea guvernarea prin premierul Cîțu, avea conducerea Camerei Deputaților, prin Ludovic Orban, avea majoritate confortabilă în Parlament. Avea o cotă de încredere considerabilă, și posibilitatea de a rămâne la putere pe termen lung. Ce nu este adevărat în aceste constatări?
Pe acest fond, nu am înțeles lupta încrâncenată pentru putere din partid. Cei doi concurenți aveau serioase rezerve de ură politică convertită în cuvinte dure. De neînțeles pentru mine, care am privit cu mirare că totul se întâmpla într-un partid istoric, un partid unificator de țară. Cine mai are sentimentul liberal al istoriei Brătienilor? Zadarnic a ieșit Cîțu și a spus că a fost o întrecere pentru decantarea unui lider, tot o luptă nefastă pentru putere a fost. Că s-a ajuns la scindarea partidului, cu serioase semne de întrebare față de viitorul lui. Președintele țării privea din tribună desfășurarea luptei, având în arenă favoritul știut. Consecințe imediate, cu urmări constatate. Guvernul Cîțu a fost demis, președinția Camerei a fost pierdută, cota de încredere s-a ruinat, partidul s-a rupt, rămânerea la putere, acum când scriu, depinde de PSD.
De partidul care a fost hulit în văzul țării atât de conducerea liberală, dar mai ales de președintele țării. Și acum îmi sună în urechi despărțirea infatuată în silabe a partidului condus de Ciolacu, cu intenția vădită de a-l scoate de pe scena politică. Și acum s-a ajuns să negocieze puterea cu marele dușman, nu adversar. Rar mi s-a întâmplat să văd atâta lipsă de viziune. Parcă președintele a lucrat pentru adversari. Ba a apărut și povestea cu suspendarea președintelui. Ultimul subiect care ne lipsea în această învârtită politică. Cred, din locul în care mă aflu, că președintele putea aplana gonflarea peste măsură a tensiunii din PNL. Nu se putea găsi o soluție reală? Iar cei din jur nu au avut atâta putere de prevedere a situației la care s-a ajuns? Președintele nu a renunțat la dansul politic. Nominalizarea lui Cioloș, pentru a forma un guvern, a vrut să arate că USR nu mai contează. Și sălăjanul, cu toată experiența europeană, a căzut în capcană. Nici el nu a intuit eșecul sigur?
Nu știau atâta aritmetică? Și dacă știau, de ce useriștii, băieți școliți la universități din lume, cum se zice, au intrat în jocul pierderii sigure în această învârtită politică. Când în foișor se cânta o muzică de operetă. Când scriu aceste rânduri, situația politică are culoarea amânării. Se fac întâlniri esopice, cu declarații fără final imediat. Fiecare grupare politică își antrenează în culise câte un premier. Echipele de negociatori lustruiesc statui iluzorii. Nu vin până la noi ideile din programele de guvernare. Simt o aventură în mintea celor care aspiră la conducerea Guvernului României. S-a pierdut mult din lupta cu pandemia. Văd pe ecranul televizorului cifra 586! Este numărul morților în 24 de ore. În ultimul an, s-au înființat vreo 900 de firme pentru pompe funebre. Și peste 42.000 de alte firme au fost radiate. Puțină empatie pentru tragedia românească, care ne domină, nu se arată.
Câțu tocmai a ieșit de la negocierile cu USR. Ne spune că sunt șanse să se refacă ruinata coaliție. Ne spune că pe această parte premierul va fi de la PNL. Se va întâlni și cu PSD. Îl aud pe domnul președinte Iohannis repetând: „PSD este o majoritate toxică! Eu nu vreau PSD!” Acum abordează subiectul cu calm. Îl aud și pe Cîțu: „PNL nu va negocia cu cel mai mare dușman al poporului român. A negocia cu PSD înseamnă a negocia împotriva poporului român.” Și Cîțu tocmai s-a întâlnit cu reprezentanții PSD. Măi, ce-i și cu politica asta! Când îl aud pe Cîțu mă cuprinde o milă oratorică. Cu ce am greșit să nu înțeleg ce spune acest demnitar? Până apare acest text, evenimentele se vor rostogoli cu multe surprize. Despre anticipate, cu alt prilej. România nu își permite să aștepte în incertitudine și sub presiune. Trăim momente în care datoria trebuie să conteze mai mult decât șefia și orgoliile prost înțelese. Pentru această învârtită politică, partenerii au chemat ceterași de pe sate, care cântă pe o singură strună.
