Cel mai la îndemână este să spunem că Paul Goma a fost un personaj controversat și scăpăm de efortul necesar de a ni-l asuma. Ca scriitor de atitudine, purta biografia copilului, adolescentului și apoi a studentului, răvășită de istorie și politică. Este născut dincolo de Prut, într-o familie de învățători, care, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, se refugiază cu multe peripeții într-un sat din zona Sibiului. Nu înainte ca tatăl său să facă trei ani de Siberie. Școala primară, dar mai ales liceul sunt presărate cu episoade crispate, ajungând și la exmatriculări din motive politice. Reușește la Școala de Literatură din București. Atitudinile rebele, lecturile unor fragmente îndrăznețe de proză la seminarii, mai ales după evenimentele din Ungaria anului 1956, îi atrag arestarea și condamnarea la doi ani de închisoare corecțională, efectuați la Jilava și Gherla. Perioadă despre care va scrie în proza de mai târziu.
Apoi, un domiciliu obligatoriu de trei ani, cu urmări dureroase pentru biografia sa. În anul 1968, deși regimul comunist l-a umilit, în urma invadării Cehoslovaciei, impresionat de atitudinea sfidătoare a regimului de la București față de Moscova, devine membru de partid, în același timp cu Adrian Păunescu și Al. Ivasiuc. Este redactor la România literară. Refuzat de editurile românești, romanul Ostinato, care abordează atmosfera din închisorile din România, este publicat în Germania și Franța. Cartea este bine primită de presă, autorul fiind numit un Soljenițîn român. Este comentat și susținut de postul de radio Europa Liberă, pe care-l ascultam în taină. În anul 1977, printr-o scrisoare deschisă, aderă la mișcarea de rezistență a intelectualilor cehi. Arestat, eliberat în urma unei campanii internaționale, bătut pe stradă, amenințat cu moartea, se simte în nesiguranță. Este silit să emigreze la Paris cu soția și copilul.
Așa a devenit un scriitor incomod pentru lumea în care a trăit. A fost hăituit din toate părțile, astfel că a simțit nevoia să se apere. Să dea replici. Să fie extrem de suspicios. Era în opoziție cu toată lumea. Lui Goma, după felul de a fi, parcă i s-a aplicat o pedeapsă continuă. Cărțile lui, cu o mare încărcătură autobiografică, depun mărturie despre condiția lui de urmărit. După cum am văzut din secvențele amintite mai sus, a fost încă din adolescență în vizorul, când al sovieticilor, când al românilor. După 1977, când a fost lichidată mișcarea care-i purta numele, Paul Goma a trezit nedumiriri și în cele mai echilibrate minți. De aceea, cred, nu a găsit mare solidaritate la intelectualii români. Cei mai mulți erau preocupați să reziste estetic. Pe când era în țară, Goma a încercat să facă programe, să facă breșe în structura sistemului. Mai sensibili au fost muncitorii la ideile lui, decât alte categorii sociale.
Așa au apărut cunoscutele mișcări din Valea Jiului și de la Brașov. După ce s-a stabilit la Paris, a început operațiunea de denigrare, care nici până astăzi nu știm cât este adevăr și cât minciună. I s-a contestat talentul literar, a fost suspectat că a fost agent sovietic (asta îmi vine mai greu să cred). I s-au pus pe umăr cele mai năstrușnice vicii, pentru a-l îndepărta în tăcere de sufletul nostru. Pentru mine, a rămas un scriitor căruia i-am fost un devotat cititor. Mă locuia de multă vreme. Țin minte și acum o însemnare despre flori, publicată în România literară, după cutremurul din 1977. Apoi a plecat. I-am citit mare parte din cărți. Am încercat să-i deslușesc sufletul prigonit, dar și fermitatea gândirii. O lumină în plus a venit din recenta apariție editorială, „Jurnal cu Paul Goma,” a profesoarei, criticul literar Daniela Sitar Tăut, din Baia Mare, care este o piesă importantă în dosarul receptării autorului nostru, grefată pe coordonatele biografice. Admirabilă carte!
La începutul acestei luni, în 2 octombrie, Paul Goma ar fi împlinit 86 de ani. S-a stins din viață anul trecut, ucis de virusul acestui început de veac. Preocupați de morții noștri, am uitat de viața și moartea lui Paul Goma. Un personaj unic în felul său, care a avut parte de proiecții cenușii în mintea multora dintre noi. Necruțător cu cei din jur, nu de puține ori nedrept, prozatorul și omul a avut mulți opozanți. Curajul lui de a se exprima fără echivoc l-a plasat într-un nemeritat con de umbră. Cartea Danielei Sitar Tăut ne-a adus într-o necesară realitate. Basarabeanul din el nu s-a dezmințit. Cine i-a citit cărțile își poate face o părere despre acest prolific și neîmblânzit scriitor. Nu împărtășesc multe dintre părerile exprimate de scriitor, dar știu că ele vin dintr-o mare suferință. Paul Goma aparține literaturii române. Proza lui izvorăște dureros și dramatic din propria biografie, care se instalează durabil în conștiința noastră de cititori.
