Primesc periodic, prin bunăvoința prietenului Gavril Dunca, reviste ale veteranilor din Serviciile Române de Informații și ale Serviciului de Informații Externe. Ele se pot citi și pe internet. Cum sunt pasionat de istoria recentă, le citesc cu pasiune pentru a desluși luminile și umbrele vremilor, dar mai ales spre ce tranșee este îndreptat periscopul. Așa am citit un articol semnat de Mădălina Gavrea, în revista „Lumini și umbre” despre geniul Mariei Tănase, dar și despre veleitățile ei informative. Știam câte ceva despre aceste subtilități ale cântăreței, dar acum le am la îndemână. Le scriu să le știe și cititorii ziarului nostru. S-au scris cărți despre viața sentimentală a Mariei Tănase, cu multe iubiri intense, dar și despre desele schimbări de regimuri politice, care au marcat-o. Așa i s-a făcut un portret înrămat în taine.
Maria Tănase a traversat istoria cu botezul lui Nicolae Iorga, acela de pasărea măiastră. De aceea Constantin Brâncuși, în atelierul lui parizian, i-a spus: „Când te aud cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră.” Cea de-a doua conflagrație mondială a fost o perioadă istorică în care găsim implicarea femeilor în războiul secret. Unele acțiuni ale lor, multe rămase până astăzi necunoscute, au avut urmări istorice majore. Celebră rămâne Mata Hari, povestea căreia, din timpul Primului Război Mondial, a pendulat între dansatoare exotică, curtezană și spioană. A lucrat pentru Germania, apoi pentru Franța. Fiind învinuită de trădare, a fost executată de un pluton francez. Nici româncele nu au lipsit de pe frontul ascuns. În prima jumătate a veacului trecut, în spionajul feminin din România s-au remarcat în activități de spionaj Martha Bibescu, Elena Lupescu, ori Veturia Goga.
Maria Tănase avea avantajul unei cariere uluitoare, ce i-a permis accesul în medii diverse din înalta societate. Maria a avut o aventură sentimentală, dar și de informații cu Maurice Negre, corespondentul de presă al agenției Havas la București și rezident al serviciilor speciale franceze. Acesta fusese trimis în România cu scopul de a reorganiza rețeaua de spionaj, Franța având nevoie de informații din România. A fost descoperit, arestat, iar Maria a bătut la toate ușile pentru a-l elibera. Maria Tănase a avut de furcă cu poliția legionară, care, în 1940, a arestat-o. Discurile îi sunt distruse, iar ea se refugiază în mahalaua copilăriei. A intervenit Eugen Cristescu, proaspăt numit la șefia Serviciului Special de Informații. Acesta o ia sub protecție. Așa că în anul 1943 o trimite la Istanbul, să ia contact cu serviciile speciale aliate care activau acolo. A susținut concerte cu orchestra condusă de Grigoraș Dinicu, ea trebuind să țină legătura dintre agenții trimiși de Cristescu și agenții anglo-americani.
Misiunea dată de Eugen Cristescu marii cântărețe era pe cât de importantă, pe atât de periculoasă. Turcia tocmai își declarase neutralitatea, dar România aparținea Puterilor Axei, iar autoritățile de la Ankara erau foarte atente la mișcările străinilor. Șederea Mariei Tănase la Istanbul a fost de bun augur, jucându-și foarte bine rolul de agent de legătură. Ea s-a aflat mereu în atenția serviciilor de informații, sau Siguranței Statului, iar după război, în atenția Securității. Din cercul ei de cunoscuți făceau parte Harry Brauner, Lena Constante, ori Lucrețiu Pătrășcanu. Autoarea noastră precizează că totuși Maria Tănase nu a fost un spion în sensul în care îl percepem noi astăzi. Nu a lucrat în serviciul unei forțe străine împotriva țării sale. Deși asemenea presiuni au existat dar a refuzat categoric.
Celebra cântăreață a jucat un rol important ca agent de legătură, stabilind relații între românii și britanicii care au colaborat pentru scoaterea României din alianța cu Germania. Documentele spun că artista a fost urmărită și după terminarea războiului. Securitatea nu s-a lăsat cuprinsă de vraja muzicii ei. Am auzit și citit multe povești despre marea noastră Maria Tănase. Despre secretele Mariei Tănase fiecare poate avea păreri și păreri. E bine să știm ce locuiește dincolo de cântec. Astăzi este sâmbătă și ne mai aerisim spiritul. Maria Tănase rămâne Maria Tănase, cea mare și de neegalat. Tudor Arghezi scria că nici diavolul nu calcă silaba românească și nici cântecele Mariei Tănase. Să nu uităm că în repertoriul ei are și cântece maramureșene, preluate de la Victoria Darvai, una dintre elevele ei.
Mai știu că la moartea lui Brâncuși, l-a plâns cum numai o femeie care l-a iubit toată viața putea s-o facă. Încolo, rămâne geniul interpretării, care străbate timpul.
