Interviul nostru cu dr. Cristian RACHITAN, unul dintre cei mai buni diagnosticieni ai lumii

• Despre Planul vieții și Terapia binelui •

Mărturisesc că până anul acesta n-am știut nimic despre doctorul naturopat-osteopat Cristian Rachitan, unul dintre cei mai buni diagnosticieni ai lumii. Apoi am aflat multe despre domnia sa. Iar, recent, am fost față în față cu acest om de o smerenie aparte. Doctorul, care trăiește de mulți ani la New York și conferențiază în toată lumea, a venit și în Baia Mare. L-am ascultat cu atenție aproape trei ore, apoi i-am cerut îngăduința să-mi acorde un interviu. A făcut-o, drept pentru care îi mulțumesc.

Am vorbit multe cu domnia sa. De la locul nașterii, pe malul Dunării, la visul american și peregrinările prin lume, în folosul oamenilor și al stării lor de bine. Are o poveste de viață incredibilă și am putea spune că viața domniei sale este un roman în plină desfășurare. Trăiește de decenii în SUA, a cercetat cele mai interesante zone ale lumii, dar n-a uitat de unde a plecat. A învățat și a studiat mersul lumii, ajungând la…sensurile vieții. Le-a înțeles pe acestea și le pune în folosul pacienților săi. De altfel, tema conferinței de la Baia Mare a fost despre ce este viața, de ce suntem aici și unde plecăm, despre cauzele bolilor și efectele stresului asupra sănătății.

Redau cu mare bucurie o parte din gândurile unui om căruia nu-i plac laudele și nu-i place să vorbească despre diplomele sale. Se definește, simplu, un doctor care nu seamănă cu ceilalți.
– Ce ar trebui să știe maramureșenii și românii, în general, despre doctorul Cristian Rachitan?
– Că sunt același om ca pentru toată România și pentru toată lumea, fiindcă eu sunt un doctor internațional. Sunt un om de știință care și-a propus ca în viața asta să-i învețe pe oameni să înțeleagă că viața li s-a dat într-un scop anume. Și trebuie trăită pentru acest scop.
– De ce ați ales naturopatia și osteopatia?
– Eu am trecut prin toată medicina, de la cea convențională, la cea ayurvedică, homeopatică, holistică, cranyhealth, am un master în nutriție, asta rămăsese la rând și mi-a plăcut. Dar n-are nicio legătură cu ce fac eu. Fac o formă de osteopatie total diferită; am stabilit o nouă ramură în știința medicală – relația dintre cauza și efectul bolilor.
– Titlul conferinței a fost despre viață. Ce este viața? De aceea eu aș vrea să ne dați și răspunsul la această întrebare. Dar și să ne spuneți când a înțeles Cristian Rachitan ce este viața și dacă este foarte greu să-ți răspunzi la această întrebare?
– Nu m-a preocupat răspunsul la ce este viața, eu am făcut cercetare despre cauzele bolilor, după ce am trecut prin toate ramurile medicinii. Mi-am făcut o bază anatomo-fiziologică, dar mi-am dat seama că răspunsul e abia la jumătate și am înțeles că mai este altceva, care nu ține de anatomia și fiziologia corpului. Am trăit o vreme prin Asia, dar nu m-am dus acolo să studiez medicina, nu prea mai aveam ce să învăț, dar am vrut să văd cum este privit omul dincolo de corp, cum relaționează el cu ce este în jurul său. Și am concluzionat că omul este o unitate și nu un individ care reprezintă partea materială. Am vrut să înțeleg ce este mai mult decât corpul fizic, toate componentele care se întâlnesc într-un centru care se cheamă planul vieții sau destin.
– Credeți în destin, în ursită?
– N-ai cum să nu crezi. Ăsta este scopul existenței omului. Ce-ar face omul dacă n-ar avea un destin, pentru ce trăiește? Omul este aici să execute un plan al vieții. Asta m-a ajutat foarte mult să înțeleg cealaltă parte a cauzei bolilor. Cauza primară, adică conflictul dintre entitatea fizică și cea spirituală, la nivelul planului vieții.
– Pentru dumneavoastră ce este mai important: corpul fizic sau spiritul? Sau ce ar trebui să înțeleagă omul?
– Ar trebui să înțeleagă că este o unitate compusă din corpul fizic, din spirit, din suflet și acestea se întâlnesc în planul vieții, în misiunea omului aici. Conflictul interior între cine ar trebui să fim și ce suntem, între ceea ce ar trebui să facem și ce facem… asta constituie cauza primară a bolilor.
– Planul vieții se intersectează cu sensul vieții sau sunt unul și același?
– Sunt unul și același sau ar trebui să fie. Și ele țin seama de o singură lege, cea a divinității și onestității. Unde dispare onestitatea, începe boala.
– Care ar trebui să fie întrebarea pe care să și-o pună omul în fiecare zi? Și care ar putea să fie cel mai bun răspuns?
– Atunci când este confuz, omul să se întrebe de ce sunt aici? De ce sunt în viața asta, și de ce mi s-a dat viața? Asta este prima întrebare pe care să și-o pună toți oamenii. După ce află răspunsul la această întrebare, trebuie să se întrebe: cum pot eu să maximalizez împlinirea menirii mele și care este regula pe care trebuie s-o respect pentru împlinirea misiunii mele aici.
– Înțeleg oamenii, de aici și de pretutindeni, fiindcă străbateți lumea. Înțeleg, sau încep să înțeleagă lucrul acesta?
– E foarte puțină lume care înțelege. Aș putea să spun că în America este și mai puțină, pentru că acolo lumea este dominată mult mai mult de partea materială. Nu am conferențiat mult în America, mai mult în Europa, în Asia, în America de Sud…
– De ce ați ocolit Statele Unite? Nu înțelege lumea ce spuneți?
– Nu de asta. Eu, la conferințele mele nu accept să fiu plătit sau să plătească cei care vin. Ori acolo nu prea știu oamenii să primească ceva fără bani. Se face voluntariat, dar acolo este esența capitalismului. Mi-am propus ca după ce trece pandemia să-mi concentrez cea mai mare parte a energiei în a conferenția și călători în America. Trebuie procedat într-un fel anume…
– America este o altă lume?
– E o altă lume. Foarte bună și foarte capitalistă. Și acolo, politicienii sunt ca peste tot în lume, poate mai rău.
– Mai bine ne întoarcem la relația dintre boală și sănătate, e mai folositor omului. Vorbeați dumneavoastră foarte frumos despre dualitatea dintre natura anatomică și dezechilibrele biochimice pe care le creează deciziile omului.
– Boala nu este altceva decât un semnal de alarmă că ori nu facem ceea ce trebuie, ori nu facem cum trebuie. Doar o mică părticică este consecința unor malformații anatomice, cea mai mare parte a bolii este cauzată de stres, de acest conflict dual.
– Mi-ați anticipat puțin următoarea întrebare: Voiam să vă întreb ce-l dezechilibrează cel mai mult pe om și ce ar trebui să facă să mențină cât mai bine echilibrul care să-i dea starea de bine, de care are atâta nevoie?
– Pe om îl dezechilibrează cel mai tare slăbiciunile lui: mândria, lăcomia, viclenia, invidia, neputința de a ierta… Acestea, și altele, nu numai că dezechilibrează gândirea, ci îi îngreunează viața și sunt cel mai mare generator de boli. Aceste deviații de la legea divină, de care spuneam, cu cât sunt mai mari, cu atât produc mai mult stres, acesta fiind elementul esențial care alimentează boala.
– Și ce să facă omul? Ce i-ați sfătui pe oameni să facă sau să fie?
– Să privească în interiorul lor mai mult și să-și descopere și recunoască slăbiciunile. Dacă nu sunt cinstiți cu ei înșiși, nu au nicio șansă să se vindece. Pot ameliora sau diminua simptomatologia, dar boala nu este îndepărtată.
– Conflictul acesta interior și-l face omul sau vine și din exterior?
– În proporție de sută la sută el și-l face. De obicei, dăm vina pe alții, pentru că fugim de responsabilitate, pentru că mândria nu ne lasă, sau nu vedem participarea noastră la acel incident. Chiar dacă, să zicem, este din vina altora, probabil că mai sunt situații care sunt programate în destinul vieții, din care trebuie să învățăm. Să învățăm să iertăm, să fim mai îngăduitori, altfel ne stresăm și dacă ne stresăm, ne îmbolnăvim.
– În opinia doctorului Rachitan, care vorbește mai mult despre spirit și planul vieții decât despre medicina clasică, există un leac pentru suflet?
– Medicina despre care vorbesc eu este medicina viitorului. S-a ajuns la un impact când medicamentele au atât de multe efecte adverse, iar oamenii, care și-au pus speranțe în medicamente și văd că acestea nu sunt eficiente, caută altceva. Medicamentul nu vindecă, ci îl ajută pe om să ducă boala, dându-i răgaz să caute alternative la cauza bolii. Ce pot să propun oamenilor? Să învețe să fie cinstiți, cu ei mai întâi și apoi cu ceilalți, să vadă ce le place să facă, unde se simt bine și sunt răsplătiți, împliniți și de folos societății. Este important ca în tot ceea ce facem să respectăm această lege a onestității pentru că tot răul de aici vine.
– Spre ce se îndreaptă lumea aceasta, aveți un răspuns?
– Trăim într-un mare impact, lumea este debusolată, merge într-o direcție greșită, după părerea mea, chestia cu inteligența artificială care înlocuiește omul este doar din lăcomia pentru bani. Fără îndoială că sunt realizări impresionante ale tehnologiei, dar omul nu trebuie eliminat, atunci ce mai caută el pe pământ? Dacă omul nu mai are loc aici, atunci spiritul unde își va găsi locul să-și împlinească menirea. După mine, trăim un moment de mare răscruce, din cauza unei lăcomii care devine violentă și zdruncinătoare.
– Sunteți optimist, în ceea ce privește viitorul umanității?
– Sunt optimist, dar îmi dau seama că dacă sunt prea optimist, nu mai sunt realist. De aceea mă mișc între optimism și realism. Îmi place optimismul, că sună frumos, dar respect realismul, că este adevărat.
– V-am ascultat vorbind despre faptul că vă place să ajutați oamenii să-și așeze viața pe baze sănătoase. Umblați prin lume, vorbiți oamenilor. Este bine perceput mesajul?
– Uneori nu am fost înțeles. Aveam un cabinet în inima New Yorkului, unde se tratau celebritățile metropolei și eu l-am închis, ca să mă eliberez și să pot să călătoresc, să pot să dăruiesc oamenilor ceea ce mi s-a dăruit, să duc ceea ce am primit și mi s-a pus în brațe: responsabilitatea de a da înapoi oamenilor, că altfel pentru ce am găsit adevărul despre sensul vieții. Întâmplător am găsit sensul vieții, căutând cauza bolii. Și singurul mod este de a da oamenilor ceea ce am găsit. Mi-am făcut din asta o misiune și conferențiez în lume. Sigur, lucrez la cabinetul meu din New York, pentru a-mi autosponsoriza aceste călătorii. Este un mod prin care eu înțeleg că pentru asta mi s-a dat viața și pentru asta mi s-a dat oportunitatea de a dărui oamenilor.
– Ați fost vreodată supărat pe viață? V-a încercat cu momente grele! A fost o lecție?
– A fost o lecție, căci uneori trebuie să faci ceea ce este în planul tău. Am vrut de mai multe ori să mă las de medicină, să fac altceva…
– Și ce să faceți?
– În loc să fiu doctor, să fiu om de afaceri, să fac mult mai mulți bani, era mai ușor… Dar nu mi-a ieșit nimic și a trebuit să rămân tot doctor. Un alt moment greu din viața mea a fost când am plecat din România. Am beneficiat atunci de un ajutor, pe care nici nu-l bănuiam că se poate, dar perioada aceea a fost foarte grea. Dar simțeam că va fi bine…
– Și viața v-a răsplătit. Vorbiți despre Asia mult, dar nu și despre medicina tradițională chineză.
– Păi am studiat-o. Ca să faci naturopatie, trebuie să știi medicina orientală. Să faci ayurvedica, osteomiopatie, cranyhealth, trebuie să știi de toate.
– Și pe toate le folosiți în ceea ce faceți?
– Niciuna. Mi-au folosit ca să ajung aici. M-au ajutat. Se spune despre mine că sunt un foarte bun diagnostician.
– Cum s-a ajuns la această concluzie și cine spune că sunteți în top 5?
– Nu știu dacă sunt în top 5, sau în top 3, sau în top 3000… La începutul anilor 2000, în Health Magazine, se scria despre mine că eram cel mai bun diagnostician din lume. Acum eu nu cred că sunt nici cel mai bun, dar nici cel mai slab. Cred că mă străduiesc. Am ajuns foarte repede să tratez celebritățile lumii, lucru care m-a propulsat foarte sus cu acordarea de calificative, dar eu niciodată nu mi-am făcut reclamă. Au venit la mine politicieni de la Casa Albă, mari miliardari ai lumii…
– Erau obosiți de puterea politică sau de prea mulți bani?
– Veneau la mine fiindcă în momentele acelea pentru ei era cea mai bună alegere.
– La ce vă uitați când vine un pacient la dumneavoastră?
– Eu sunt doctor. Examinez clinic pacientul, n-ai cum altfel. Eu folosesc ceea ce știe medicina. Mă bazez pe anatomie și anatomie patologică, pe fiziologie și fiziopatologie, pe școala convențională, dar atunci când cauți cauza bolilor, trebuie să te direcționezi și dincolo de fizic. Ca să pot să stabilesc o relație între diversele părți ale corpului trebuie să cunosc și gastroenterologie, și cardiologie, și urologie, să văd în ansamblu corpul, dar și relația lui cu ce este în jur, pentru a putea răspunde la de ce, de unde vine, care este cauza acestui nivel de îmbolnăvire. Vorbești cu pacientul și vezi și cum gândește, dacă este dominat de pesimism, sau de mândrie, de lăcomie și în felul acesta, examinând și partea de relație individ – psihic, poți să maximalizezi o formula recuperatorie sau de eliminare a unei boli.
– În periplul acesta prin lume țineți doar conferințe sau mai faceți și tratamente?
– Eu tratez pacienții doar la New York, în cabinetul meu. Dar pe unde merg la conferințe, întotdeauna ofer 7-8 demonstrații consultative. Modul meu de a consulta este total diferit.
– Spuneați la începutul dialogului nostru că sunteți un pic patriot. Ați umblat prin toată lumea, trăiți de mulți ani în America, unde simțiți că vă sunt rădăcinile?
– Nu există un pom cu mai multe rădăcini. Eu sunt un pom cu mai multe rădăcini. Am rădăcini și în America, pentru că acolo am crescut și m-am dezvoltat, am rădăcini și în România, pentru că de aici am plecat și de aici am luat prima gură de oxigen, dar umblând prin multe țări, te legi de toată lumea. Să știți că eu mă simt la fel de confortabil cu toți oamenii de pe planetă.
– Ce au oamenii de pe planeta aceasta în comun și ce îi diferențiază?
– Toți oamenii fac parte din același sistem arhitectural, pe care l-a construit Marele Arhitect. Diferențe sunt de cultură și de tradiții, dar acestea nu diferențiază neapărat oamenii.
– La conferință vi s-a adresat o întrebare despre creaţionism și evoluționism. Există multe controverse aici. Ați spus că omul este creat și că el nu se trage din maimuță. Unii cred, alții nu…
– Dacă știi medicina întreagă, crezi, dacă nu, nu crezi. Când eram limitat ca un doctor convențional, atunci nu credeam asta. Pentru că nu știam ce știu acum. Acum știu că omul nu este doar mașină­ria, care pentru unii evoluează. Eu am înțeles că nu evoluează, ci doar se adaptează. Are elasticitate și flexibilitate, dar nu atât de mare încât să evolueze. Suficient să se adapteze, dar nu să evolueze.
– Apropo de pandemie, despre care n-am vorbit nimic, a venit valul patru, dar se pare că va fi și valul depresiilor și anxietății. Oamenii sunt dominați de frică. Ce le-ați spune oamenilor să facă?
– Să nu le fie frică. Frica este cel mai mare dușman. Frica distruge și mintea și sufletul. Este o mare traumă. Fiindu-ți frică, te tensionezi, tensionându-te, sistemul imu­nitar se diminuează și devii vulnerabil și la covid și la orice.
– Vă simțiți un om mulțumit, împlinit?
– Da, sigur că da. Sunt mulțumit și împlinit pentru ceea ce fac. Sigur că aș mai vrea și câte altceva. Ca să pot alerga în lume și să pot să am libertatea de mișcare în diversele părți ale planetei, în diversele culturi, implică multă energie. La un moment dat, ți-ar plăcea să ai o familie a ta, dar atunci nu te mai poți dărui atât de mult și în multe locuri.
– Este asta un regret pentru dv.?
– Uneori, marea familie a lumii înlocuiește familia restrânsă, uneori, nu. Dar se pare că nu poți să le faci pe toate. Dumnezeu i-a planificat pe unii să participle mai mult la sprijinirea speciei umane, alții să facă altceva… Câteodată poate nu-mi convine, dar accept. Mă consider un om destul de echilibrat și cumpătat și îngăduitor… Probabil că tipul acesta de viață este extrem de solicitant și dacă te implici mai mult în zona familiei riști să nu-ți mai rămână energie pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă ce este viața.
– Nu ați fost curios să încercați să vă faceți o familie?
– Am încercat și nu mi-a mers. Atunci probabil că n-a mers fiindcă nu eram suficient de matur, zic eu. Nu eram eu suficient de matur. Eram la începuturile mele în America, eram zdruncinat de schimbarea aceasta, eram obosit de lupta pentru adaptare, e o luptă foarte grea. Eu am fost afectat mai puțin, dar alții sunt mult mai traumatizați. Dar nu e prea târziu. Eu consider că abia acum a început pentru mine cea mai specială etapă a vieții.
– Niciodată nu e prea târziu. Ați avea un mesaj pentru maramureșeni, pentru români?
– Pentru maramureșeni mesajul este că am știut că Maramureșul este un ținut frumos, dar n-am știut că maramureșenii sunt niște oameni atât de buni. A fost pentru mine o revelație, și sigur mă mai întorc pe aceste meleaguri. Iar pentru români, vreau să știe că România este cea mai frumoasă țară din lume, cu cele mai multe tradiții, cu cea mai valoroasă cultură tradițională și au datoria să le păstreze și să le transmită mai departe.
– Vă mulțumesc mult, vă doresc sănătate și energie pentru a continua terapia binelui și a putea împlini planul vieții. Și vă așteptăm cu drag să reveniți în Maramureș.