Mai simte nevoia cineva să se răcorească? Nu de alta, dar există un loc…un ansamblu de locuri de fapt, unde temperatura rămâne constantă, fie vară fie iarnă.
Constant răcoroase sunt peșterile, iar Maramureșul, ne spune montaniardul Ionică Pop, are o suită de peșteri frumoase, „Nu excelăm în patrimoniul speologic, dar avem.” Le trecem în revistă, în caz că v-ați răcori, sau vreți să simțiți fiorul? Desigur, dacă promiteți că nu faceți vitejii…unele dintre ele sunt accesibile numai cu echipament, cunoștințe și chiar cu un ghid priceput. Ceea ce nu e imposibil, județul are club speologic serios, viu! Avem 85 de peșteri în județ, conform siteului speologie.org.
Peșterile din nord
„Avem în primul rând mai multe peșteri în zona Tocarnea, la Bistra, în munții Maramureșului. Apoi, la Repedea, sunt la Zmerecin și Pietriceaua. La Poienile de sub Munte sunt peșteri la Socolău și Peleșata, ultima fiind în piatră de var, acel așa zis Montmilch. În munții Maramureșului mai sunt peșteri la Cearcănu, la Dealul Frumos și Piatra Scrisă și la Geamănu. În munții Rodnei, avem șisturi carstice la Izbucul Izei, unde există și ponor și peșteră și izbuc, avem fenomene exocarstice- doline și chei. Apoi, în zona Piatra rea, este Podul Cailor, cel mai adânc aven din Maramureș, spune montaniardul. Rămânem în nordul Maramureșului pentru a observa peșterile din munții Gutâi, cavități în roci vulcanice cum sunt Biserica Vulpii, Pietriceaua și Țurani. Sau peșteri tectonice, cavități în roci sedimentare de depresiune, pe dealul Solovan și la Mohelca.
Peșterile din Sud
Trecem la peșterile din sudul județului. „Avem peșteri de origine tectonică în munții Țibleșului, la Ponorul Jitelor. Avem peșteri în defileul Lăpușului, în zona Sălnița, la Vârtoape și la Dealul Corbului. Avem peșteri în munții Lăpușului, cavități din categoria bârlogului de urs, la Văratec sau Piatra Corbului. Sau intruziunea calcaroasă de la Poiana Botizii, din Peștera cu Oase.
Avem peșterile din zona Podișului Someșan, la Văleni, Boiu Mare, Vărai, Măgurici-Sălaj. Avem fenomene exocarstice în dealurile Prelucilor, de genul Poarta Pintii sau dolinele din Cernești. De asemenea, mai avem în zona Băii Mari lucrări miniere vechi, în stilul celor din Dealul Crucii, care nu sunt peșteri dar… s-au peșterit!!”, spune cu umor montaniardul.
Cele mai…vizitabile?
Care sunt deci peșterile în care ați putea intra să vă răcoriți, fără echipament special? Cele mai vizitabile? Ar fi cea de la Vălenii Șomcutei, Peștera cu oase de la Poiana Botizii, cea de la Geamănu sau Ponorul izei parțial. Dar cele cu povești frumoase? De departe, cea de la Iscioara bate tot. „Pe Iscioara, când veneau rușii, sătenii își ascundeau fetele în peșterile din Izbucul Izei. Ascundeau fetele, rămâneau femeile…Dar poveste frumoasă are și Peștera Comorii de la Borșa, la Sâlhoi, unde evreii veniți din Galiția și-ar fi ascuns aurul. S-a dus vestea și au apărut căutătorii de comori.
Au intrat borșeni, dar peștera este un fund de sac, cu bioxid de carbon și au murit acolo… Nici acum nu-s scoase comorile…”, spune montaniardul. Ne mai rămâne să facem… topul celor mai frumoase peșteri din Maramureș, nu? „Cea mai spectaculoasă e peștera Izei, cu cascade, dar și ca mărime, are peste trei kilometri. Și cea de la Vălenii Șomcutei. Apoi, peștera Comorii. De asemenea, Ponorul Jitelor de la Groșii Țibleșului, care este unicat, e cea mai lungă peșteră în gersie din țară”, spune specialistul. Dacă v-am convins… încercați! Bine ar fi să vă luați totuși haine de schimb, lanterne vreo două plus baterii de rezervă și cizme de gumă, preventiv… Amatori la rândul nostru, am intrat în fosta mină de pe Dealul Crucii. Pe scurt, experiența: urci dealul până dai de o îngrădire, semn că…e ceva acolo. Evident, nimic marcat. La intrare, te pui în patru labe și intri câțiva metri, a fost zidit intenționat ca să descurajeze eroii. 
Te ridici și mergi alți metri lipit de perete, îngust, nerecomandat burtoșilor și băutorilor de bere. Ieși apoi într-o sală imensă, impresionantă, cât un teren de fotbal, dar începi să cobori o pantă imensă, cu pietre ce ți se prăvălesc de la picioare, pantă pe care ulterior trebuie s-o urci. Ajungi pe loc drept, la o răscruce. În stânga e așa zisă galerie de pitici, probabil se foloseau copii. În dreapta continui traseul. La un moment dat, ai o sală cu tavan jos, unde se formează stalactite. Continui drumul cu mare atenție, pentru că, la un moment dat, se cască un hău, și dat fiindcă nu ești echipat, te mulțumești cu ce ai văzut și te întorci. Atenție, aici s-a făcut minerit în stil vechi, cu pereți unși cu unsoare, la baza cărora s-a făcut foc… sau cel puțin așa spune legenda. Drept pentru care orice atingi aici te înnegrește… Dar merită senzația!!!
