Ce se întâmplă, în aceste zile, în Afganistan nu ne poate lăsa indiferenți nici pe noi, cei care trăim în Maramureș. Nu se poate să nu-i preocupe pe toți cei aflați de partea civilizației, și care nu sunt indiferenți de ceea ce se întâmplă în lume. Îmi vin în minte asocieri cu întâmplări din istoria veche. Romanii au rămas în memoria noastră ca imperiul civilizator, care a tras lumea înainte din punct de vedere economic, tehnologic, legislativ, dar și cultural. Până astăzi se văd semnele bune. Dacă ne privim pe noi, ca popor, avem suficiente argumente. Și romanii s-au retras din anumite provincii când nu au mai avut puterea de a menține trupe și administrație departe de centru. Povestea Daciei este elocventă.
Păstrând proporțiile vremii, fenomenul Afganistan ar putea avea ceva similar. Cu actori politici mult mai versați. Pe de o parte, America și aliații, pe de altă parte, talibanii și câteva puteri care gravitează în zonă. Dar americanii au o experiență mai recentă. Mă gândesc la retragerea rușinoasă din Vietnam. Nici până astăzi nu s-au stins întrebările enigmatice. Dar cu Afganistanul este altceva. Aici, vreme de două decenii, s-au perindat trupe ale mai multor țări. Printre care și România. Evenimentele la care mă refer au eclipsat, în ultimele zile, chiar amenințările unui nou val pandemic. Sunt convins că au fost ceva pregătiri pentru retragerea trupelor, dar nouă ni s-a părut un act intempestiv, derutant și umilitor pentru o mare putere. Semn că nu prea a existat nici o pregătire realistă sau vreo strategie înțeleaptă. De aceea, situația din Afganistan a generat dezbateri, emoții, chiar spaime în lume. Depinde pe ce baricadă se află cel care comentează fenomenul.
Eu mă aflu în România. Știrile de la noi sunt preluate din presa occidentală, fără a fi trecute printr-un filtru analitic. Așa se rostogolesc termeni care nu sunt argumentați. De aceea se vorbește despre înfrângerea americană în Afganistan. Dar în Irak ce a fost? Vedem imagini rupte dintr-o lume care mă înfioară. Cât de ușor se moare din pricini iluzorii. Noua conducere talibană a transmis lumii mesaje mai blînde. Dar vorbele au fost repede contrazise de faptele din ultimele zile. Imaginile cu afganii care se agățau de aripile unui avion, pentru a pleca din propria țară, mi se par cutremurătoare. Sunt semne că schimbarea puterii la Kabul poate provoca masive valuri de emigranți. Cu toate consecințele știute. Mă întreb cum a fost posibil ca forțele talibane să pătrundă cu atâta ușurință în capitală? Mai repede decât se aștepta, iar acest fapt a provocat dezordine și disperare.
Pe această temă se țes multe întrebări. Au fost luați prin surprindere cei care doreau să mențină ordinea în țara asiatică? Dacă talibanii vor recurge la metodele celor din 2001, pentru ce s-au pierdut viețile atâtor soldați din lumea civilizată? Circa 2.400 de americani, peste 450 de britanici, sute de combatanți din alte țări, printre care și 27 de români. Plus 60 000 de afgani. Apoi celelalte costuri evaluate de președintele Biden la peste un trilion de dolari cheltuiți numai de Statele Unite. Au fost aruncați în mare? Ce foloase vor trage inamicii Americii și ai civilizației occidentale? Americanii și occidentalii au crezut că pot construi un stat care să fie o contrapondere la talibani. După cum se vede, nu s-a reușit. Se mai spune că nu este vorba despre retragere, deci o înfrângere, ci de o strategie. Cert este că după 20 de ani și-au dat seama că nu pot construi într-o țară, în care locuitorii ei nu au ideea de stat, de națiune și nici de spirit public. Așa s-a prăbușit, ca un castel de cărți de joc, armata afgană. Acolo predomină o tradiție tribală cu coduri ancestrale. Greu de ieșit la lumină cu o țară în care dreptul la educație este interzis. Deci mare atenție la educația care are rol civilizator! Deși au afișat mesaje mai blânde, noii talibani ar putea folosi resursele unui întreg Afganistan pentru a ieși în exteriorul țării lor. Cum ne simțim noi, aliați ai americanilor, când vedem cum populația afgană a fost amăgită cu ideile civilizației occidentale? Ce se va întâmpla cu femeile afgane, care au studii sau erau în școli, și sperau la o viață normală?
Tânăra afgană Fatima, care a urmat studii în România, s-a stabilit la noi și vorbește frumos limba română, era preocupată tocmai de femeile afgane care trebuie să urmeze înjositoarele legi talibane. Mă gândesc și eu, ca omul de pe la noi, că actuala administrație de la Casa Albă, dar și cea precedentă, cu atipicul Trump, nu pot fi suspectate de prea multă abilitate politică. Generalul american David Petraeus, fost comandant al forțelor internaționale din Afganistan, sugera ca Statele Unite și aliații săi să-și recunoască greșeala. Dar în ziua de astăzi, a recunoaște că ai greșit în politică este ceva foarte rar. Deși americanii au lăsat o avere în Afganistan, mai ales în tehnică militară. Apoi, Federația Rusă, China și Iranul spun că vor recunoaște suveranitatea noului guvern taliban.
O adevărată pagină de incertitudine s-a deschis în Afganistan. Talibanii au pus mâna pe resursele minerale ale țării. Cine va profita de ele? Fenomenul Afganistan este în derulare. Aeroportul din Kabul este locul unor scene îngrozitoare. Bătrâni, femei și copii sub ploaia de gloanțe a talibanilor. Vineri, avioane de vânătoare americane au survolat capitala afgană pentru a asigura securitatea operației de evacuare. Care se derulează din ce în ce mai greu! Rămân în urmă răni care sângerează, incertitudine și disperare! Și multe întrebări!
