Da, sunt extrem de preocupat de destinul Roșiei Montane! Nu atât pentru aurul cel rîvnit de mulți străini, ci pentru dovada istorică incontestabilă. Oamenii politici români au fost prinși în jocul marilor interese de aiurea, fără nicio emoție pentru averea arheologică care ne plasează printre raritățile lumii. După ce, recent, s-a dat știrea că Roșia Montană a intrat sub tutela UNESCO, câteva zile s-au agitat spiritele, apoi s-a lăsat tăcerea cu chipul dezamăgirii pentru adepții goldiști. Inclusiv primarul așezării purta cămașa decepției. El își motiva mandatul, culoarea politică, cea liberală, și reproșul că restaurarea, modernizarea unor imobile necesită aprobări speciale. Fapta s-a împlinit. Țesătură complicată de păreri. Mai zilele trecute am citit un interviu, în revista „Formula AS,” cu domnul Sorin Jurcă, vicepreședintele Fundației Culturale „Roșia Montană”, care aruncă o lumină încurajatoare asupra statutului actual al celebrei așezări. Este localnic și un adept convins pentru bătălia salvării Roșiei Montane.
Sorin Jurcă a fost selectat de către avocații României ca reprezentant al opoziției, la procesul de la Washington, pe care statul român îl duce cu compania „Gold Corporation.” A participat la două ședințe, la sediul Băncii Mondiale. Crede că depoziția sa va folosi mult în proces și va salva statul român de acele sume exorbitante pe care compania le-a inventat. Este vorba de peste patru miliarde de dolari. Dar cine a semnat contractul cu compania? Sorin Jurcă evocă atmosfera de la proces. Avocații și martorii companiei au fost extrem de agresivi, publicul îi era ostil, dar românul a rostit fără reținere adevărul. L-a privit pe judecător în față, care a fost atent la spusele lui. După ce a depus jurământul în fața tribunalului, timp de două zile, i-a fost interzis să se întâlnească cu membrii echipei din care făcea parte. Abia a treia zi a avut dreptul să se întâlnească cu avocații români.
Este cu conștiința împăcată că și-a reprezentat consătenii, care-i împărtășesc ideile, cu cinste. Adică acei care se opun exploatării aurului cu cianuri, care vor ca frumusețile Roșiei Montane să rămână cum le-a făcut Dumnezeu. De spus că mulți roșieni mai sunt sub spectrul promisiunilor și constrângerilor companiei „Gold Corporation” făcute vreme de 25 de ani: locuri de muncă și casă nouă la oraș. Reprezentanții companiei au lucrat meticulos, ani în șir, pentru depopularea zonei prin cumpărarea caselor, pe care le-au dărâmat. Au făcut presiuni asupra turiștilor să nu mai calce pe acolo. Au sufocat zona, iar oamenii au devenit tot mai săraci. Pentru mulți dintre ei istoria nu ține de foame. Dar într-o lume normală, Guvernul țării ar fi stins acest proiect străin încă din fașă. După decizia UNESCO, dezamăgiții și-au pus întrebarea: și acum, ce se întâmplă cu noi?
Sorin Jurcă are răspunsuri. Totul ar trebui început de la autoritățile locale, de la primărie. Să se deblocheze deciziile care interzic dezvoltarea zonei pe alte căi decât prin minerit. Să fie lăsată liberă agricultura montană, creșterea vitelor, să se evalueze corect galeriile daco-romane și amenajate pentru turism. Mizează și pe fonduri europene. Renovarea caselor de patrimoniu și transformarea lor în pensiuni. Roșia Montană reprezintă nu numai o valoare națională, ci și una universală. Sunt galerii de peste două mii de ani, unice în lume, cea mai lungă rețea de galerii dacice și romane. Mărturiile din epoca agatârșilor și până astăzi pot fi văzute doar la Roșia Montană. Sunt 140 de galerii din toate epocile!
Instituția Patrimoniului Mondial și-a pus ștampila pe întregul sit. Comisiile internaționale care au vizitat zona au fost impresionate de originalitatea galeriilor. Sunt multe alte lucruri de descoperit la Roșia Montană. Mii de artefacte arheologice, drumuri romane, există un cimitir roman și un monument funerar circular spectaculos, pe care compania a regretat că l-a scos la suprafață. Mai sunt și galeriile de la Zeus, săpate cu apă aruncată peste pietre încinse. Apoi galeriile de la Piatra Corbului și stelele funerare romane, altele decât cele duse la Muzeul de istorie din București. Sorin Jurcă crede că statul român trebuie, obligatoriu, să facă un plan al protejării integrale a acestor galerii. Sunt unele în care nu a intrat nimeni, de două mii de ani. Dacă Guvernul, folosind fonduri europene, va lua în serios dezvoltarea Roșiei Montane și va finanța lucrările, va fi mult de lucru în zonă.
Sorin Jurcă mai crede că prin introducerea în Patrimoniul Mondial, Roșia Montană nu-și trăiește sfârșitul, ci începutul. Aceste mărturisiri m-au luminat și pe mine.
