În aceste zile, Comitetul UNESCO se pregătește să ia din nou în discuție, după atâtea piedici românești, înscrierea sitului de la Roșia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial. Astfel, Roșia Montană ar putea beneficia de recunoașterea la nivel mondial a valorii sale universale. Subiectul a apărut brusc în actualitate. A pornit de la un comentariu făcut de premierul Florin Cîțu, care spunea că poziția României va fi discutată în coaliție. S-a mers și mai departe, sugerând că ar fi bine ca dosarul înaintat cu mult efort, pentru aprobare, să fie retras. Deci, nu avem nevoie de această emblemă internațională aflată pe teritoriul României. Care face parte din istoria noastră.
Răsfoiesc presa vremii trecute, și aflu că la precedenta discutare a dosarului la UNESCO, România s-a opus adoptării lui. Asta înseamnă trădare. La cârma țării erau pesediștii. Multă lume a înțeles că prin venirea coaliției la guvernare, acest capitol nu va intra în discuție. Să nu uităm că useriștii s-au născut chiar din protestele împotriva proiectului minier, având o poziție fermă pentru susținerea de a include regiunea în patrimoniul universal. Prin declarația premierului Cîțu, se pare că lucrurile au luat o altă întorsătură. Aflat în plin avânt pentru putere în partid, premierul nu lasă să se înțeleagă că ar avea o părere sinceră. Prin vocea lui Mihai Goțiu, fost senator userist, am aflat că nu acceptă scoaterea sau amânarea dosarului.
De câteva zile, se rostogolesc în spațiul public vești cu amenințarea unui proces în care este implicată România, care ar trebui să plătească vreo cinci miliarde de dolari dacă nu se respectă contractul de exploatare a aurului, și a altor metale rare, de către compania Gold Corporation. Cine a semnat acel contract din partea României? Se știe, dar nu se pedepsește, ci se vorbește la televizor. M-a surprins declarația Comisiei de la Washington, care nu recunoaște că la Roșia Montană sunt galerii romane, de importanță istorică excepțională. Așa este când febra aurului este mai mare decât adevărul istoric. Nu văd atitudini politice ferme din partea USR-PLUS. Ați uitat cum v-ați născut? Ieșiți în față cu argumente! Mai ales că UDMR-ul nu vede cu ochi buni acceptarea dosarului și înscrierea Roșiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial.
Dar de la ei știm la ce să ne așteptăm. De la păduri, la alte resurse ale României. Un eșec în coaliție, pe această temă, asigură o piatră de moară pentru USR-PLUS. Dar nici liberalii nu ar fi scutiți de consecințe. PNL a fost principalul beneficiar al protestelor anti-PSD din stradă. Discursul direct al lui Florin Cîțu, din perioada opoziției, l-a propulsat în sferele puterii. Și acum, se repetă rușinea de a se pronunța pentru oprirea mersului firesc spre universalitate al unui loc istoric din Munții Apuseni. Interesele aurului, cum spuneam, îndoaie conștiințe, renunță la demnitate, la patriotism, la propria istorie.
S-au pierdut mai mult de zece ani de la data când s-a făcut un raport despre zona în care se află situl roman, raport care s-a bucurat de recunoașterea experților. Acum, când se ivește a doua încercare, prin bâlbâielile Guvernului, s-ar putea prelungi agonia acestei comunități și să pericliteze patrimoniul unic conservat aici. Lumea științifică, națională și internațională, a făcut demersuri pentru listare, pe care societatea civilă le-a susținut în mod convingător prin manifestații de stradă. Poziția echivocă a premierului a surprins pe multă lume. Roșia Montană a devenit, în aceste zile, un examen pentru coaliție. O piatră de încercare. Încă negurile nu s-au ridicat de pe istoricul ținut. Ar fi bine ca să nu mai pățim o nouă rușine. După ce coaliția de la guvernare și-a împărțit funcțiile, acum poate să negocieze principiile. În favoarea României.
P.S. Când să închei textul, Dan Barna spune că Roșia Montană va fi pe Lista UNESCO. Peste o zi, adică vineri, o știre de ultimă oră. Exploatarea de la Roșia Montană poate fi pornită. Instanța Tribunalului Buzău a respins definitiv acțiunea activiștilor de mediu. Prin urmare, perimetrul exploatării nu mai poate fi considerat ca fiind eligibil pentru patrimoniul UNESCO. Judecați singuri aceste manevre politico-juridice, prin care acest tezaur istoric este trădat. Ce să credem? Cine mai răsucește cuțitul în rană? Oare, nu mai este nimic de făcut?
