„Altarul ca să fie și pietrele să ție,/ Cer inima și viața zidite-n temelie”, spunea Tudor Arghezi. Sunt cuvinte ce pot fi asociate fără nicio ezitare când e vorba despre „un veritabil voievod” al Maramureşului, arhiepiscopul Justinian Chira. Ieri, 28 mai, s-au împlinit 100 de ani de la naşterea arhiepiscopului maramureşean, ocazie cu care ierarhi, preoţi şi credincioşi au urcat „muntele cel sfânt al Rohiei” pentru a-şi aminti încă o dată de „stareţul” Maramureşului. La Mănăstirea „Sfânta Ana” a fost săvârşită Sfânta Liturghie arhierească de PS Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La slujbă au asistat şi mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, ÎPS Andrei Andreicuţ şi episcopul Maramureşului şi Sătmarului, PS Iustin.
„Nevinovăţia copilărească…ne fascina pe toţi”
Ploaia nu i-a oprit pe cei care l-au iubit pe ÎPS Justinian Chira să vină în data de 28 mai la mormântul acestuia ce stă de strajă la poarta celui mai drag loc al arhiepiscopului. Oamenii au ştiut că, deşi, trecut în eternitate, ierarhul îi va privi de Sus şi se va ruga ca ploaia să se oprească, aşa cum a făcut-o uneori şi atunci când era în viaţă, pentru că iubirea arzătoare pentru fiecare fiinţă omenească îl motiva să le poarte de grijă tuturor făpturilor omeneşti. În cuvântul său, ÎPS Andrei Andreicuţ şi-a amintit de vremurile când era copil şi venea la Rohia. Pentru el, la fel ca şi pentru maramureşenii ce îl cunoşteau, ÎPS Justinian Chira era „stareţul”, era unic, era „omul lui Dumnezeu” care îi ajuta să îşi rezolve problemele, dar care împărţea cu toţi, bucuriile şi supărările la fel ca un părinte adevărat. „Toți intuiam că avem de a face cu omul lui Dumnezeu, cu un părinte care are îndrăzneală să mijlocească pentru noi, cu un îndrumător duhovnicesc care ne limpezea nedumeririle. Nevinovăția «copilărească» pe care i-o conferea viața de rugăciune ne fascina pe toți”, a punctat ÎPS Andrei Andreicuţ.
„Oamenii mileniului III sunt nişte martiri”
Pe lângă faptul că îi primea pe toți, că-i iubea pe toți, se ruga pentru toți și le purta sarcinile tuturor. „Într-un dialog cu un preot spunea: „eu, părinte, sunt rănit profund de milă…! Înțelegi?!… Mi-e foarte milă de toată lumea. Sunt niște martiri toți oamenii din mileniul III, toți oamenii, de la pruncul cel mic până la moșneag, sunt niște chinuiți și niște martiri. Dar, în măsura în care vor rezista în acest mileniu străin de Dumnezeu, vor fi încununați ca toți sfinții, dacă își vor duce cu răbdare crucea vieții”, a adăugat mitropolitul. Ierarhul a mai subliniat trei dintre calităţile fostului arhiepiscop maramureşean: a fost un mărturisitor pentru Domnul Hristos și pentru Biserica Ortodoxă; a fost omul dragostei și al îngăduinței; a fost un om în jurul căruia a adiat zefirul sfințeniei.
Misiunea ÎPS Justinian Chira nu a fost deloc una uşoară, însă alături l-a avut pe PS Iustin, cel care duce mai departe crucea şi responsabilitatea de a conduce Episcopia Ortodoxă a Maramureşului. „Să nu uităm pe mai marii noştri. Şi cum am putea să îi uităm? Şi eu îmi amintesc de din ce în ce mai multe lucruri din îndelungile noastre convorbiri şi le strecor în cuvântările mele pentru că atunci din graba tinereţii nu eram foarte atent, acum găsesc că erau multe lucruri pe care le-a aşezat în mintea şi în inima noastră ca să rămână. Şi le-a repetat de multe ori”, a subliniat PS Iustin. La finalul slujbei a fost lansată şi ediţia revizuită a volumului „Colo-n sus în vremea aceea”, apărut prin purtarea de grijă a preotului Mihai Tira, preşedintele executiv al Fundaţiei „Arhiepiscopul Justinian”. De asemenea, a fost săvârşită slujba parastasului la mormântului arhiepiscopului Justinian Chira.
