Cu o istorie impresionantă, fulminantă de-a dreptul, orașul Borșa a căzut în capcana patriotismului mărunt, cel care a reușit să ne rescrie istoria de-a lungul ultimului secol, mai ales sub comunism.
Dincolo de înfrângerea tătarilor la Cavnic și Borșa de către români, ba de Popa Lupu Șandru, nu de trupe imperiale cu sprijin local, dincolo de alte momente istorice reale, Borșa ascunde superbe povești de război, de luptă, de camaraderie chiar, numai pentru că e vorba de alte naționalități.
Spre ieșirea din oraș către Moisei, pe strada Eroilor, (mare mirare că are numele cu pricina), se află un cimitir de război monumental, impresionant, al soldaților căzuți în Primul Război Mondial aici. Din păcate pentru memoria colectivă, ei erau germani, maghiari, italieni. Care au murit aici, în tranșee, pe Prislop, pe Vaser, ori la Poienile de sub Munte, apărând bucata aceasta de pământ! La Poieni există un cimitir al soldaților germani, întreținut. La Vișeu, unul da unul nu, cel de pe Vaser s-a cam pierdut, dar în schimb în Țipțerai, în cimitirul german, există o porțiune a soldaților germani! La Borșa, în ciuda unui adevărat mausoleu, a monumentalismului, cimitirul a fost uitat, ba înscrisurile au fost șterse. O singură inscripție arată data, 25.04.1918, atât. În rest, trebuie să cauți printre legende locale urbane, ca să afli ce e acolo. Se presupune că acea cantină din bușteni, de la drumul național, care din păcate și ea se va dărâma încet, fiind părăsită, ar fi fost spital austro-ungar inițial. De acolo, răniții care nu supraviețuiau erau îngropați în acest superb cimitir militar! Un alt cimitir, inițial pus în valoare de ctitorul Tuță (alt nedreptățit al Borșei), este în vecinătatea mănăstirii de pe Prislop, ceva mai în vale, tot multinațional, cu germani, români, unguri, italieni, și se pierde, tot datorită istoriei rescrise și a unui patriotism înțeles greșit.
