Fac parte dintre cei care caută, în prezentul nostru agitat, dar și în istorie, pârghii de care să ne sprijinim pentru a nu rătăci în propria casă, să nu fim părăsiți de firescul din noi. Cât ne-a mai rămas. Că la modă este, acum, să fim cât mai nefirești, că așa dă bine. Fiecare cu steaua lui. Numai că acest fel de manifestare duce la rătăcirea omului, un proiect agreat de o parte a doctrinarilor din această lume. Cu reprezentanți agresivi în Europa, dar și în România. În aceste zile, caut partea luminoasă a lumii, pentru a ne bucura sufletul. De aceea mă alătur celor care au scris despre isprava românilor care au minunat lumea în imperiul banilor mulți. Neînchipuit de mulți! Este vorba despre firma românească care a depășit faza resemnării, și a fost cotată la Bursa din New York. Lumea cunoscătoare are cuvinte speciale pentru faptă, fiind numită eveniment.
Confratele Cornel Nistorescu, cel care a relatat mai convingător întâmplarea românilor, crede că firma lor, UiPath, este prima izbândă autohtonă care a trecut ca o rachetă cosmică prin plafonul resemnării noastre. Aici are dreptate, că, de o vreme încoace, un curent de idei se străduiește să ne convingă, pe noi și pe alții, că eșecurile noastre, mentalitatea noastră, ca indivizi și ca țară, sunt guvernate de un blestem închipuit. Auzim des că, noi românii, nu am făcut nimic în istorie, că suntem fără însușiri despre care să se vorbească în lume. Că asta contează mult. De o vreme, pe la noi, se aud tot mai des voci care ne afurisesc miturile. De la cel mioritic, la cel al formării noastre ca popor. Pun istoria noastră într-un con de umbră și, cu o voluptate nepermisă, suntem făcuți leneși și șmecheri, trădători, lași și proști. Ni se pavează un drum spre prăpastie.
Ca un făcut, toate valorile acestui popor sunt, cu voia, uitate. Vocile care încearcă să argumenteze că nu suntem scoși din istorie nu se lasă auzite, ori sunt blamate. Un caz elocvent este cel al istoricului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care este sfidat de personaje inculte și proaste. Cei care îl denigrează, ori nu au citit un rând din opera lui, ori fac parte din curentul care practică numai defăimarea. De aceea succesul românilor la New York mi se pare demn de luat în seamă. Vestea s-a auzit mai tare în lume, că este vorba de bani, nu despre o operă de artă. Suntem convinși, de comentatori de bună credință, că este vorba despre un succes uluitor, născut din profesionalism, dublat de noroc și credință. Victoria nu are la bază contracte cu statul, nu s-a bazat nici pe mafie, nici nu a avut amestec politic. Este vorba de minți sclipitoare, ajunse la timp la întâlnirea cu norocul cel mare.
Acest grup de tineri, ajunși la maturitate, prin izbânda lor pot schimba, într-un fel, percepția obosită și dăunătoare pentru noi. Că nu suntem niște proști, nici lași, nici trădători, nici lipsiți de noroc. Nu vă grăbiți cu proverbul cu floarea și cu primăvara. Să vedem că avem tradiție și cu mințile luminate. Avem artiști, inovatori, medici, cu valoare universală, care au schimbat lenea cu gândirea. Da, m-a cuprins, și pe mine, un sentiment de mândrie. Succesul firmei românilor a șocat cea mai importantă piață financiară a lumii. Cei care se pricep la acest domeniu au o înțelegere în plus. Declarația lui Daniel Dineș, un membru al grupului, la aflarea veștii, este un motiv de încredere, speranță, luciditate, curaj: „Ziua de astăzi marchează o etapă majoră pentru UiPath. În urmă cu șase ani, compania noastră era formată din zece oameni, care lucrau într-un apartament din București. Acum suntem o afacere multinațională, care operează în aproape 30 de țări.”
Cred că poate fi un început de a ne convinge că putem avea încredere în noi. Lansarea sonoră de la Bursa din New York poate deveni un reper pentru o nouă viziune asupra noastră. Numai cu lecții de curaj putem revigora mândria noastră. Putem restaura încrederea în noi înșine. Izbânzile românești să aibă canale de bună credință, prin care să fie cunoscute. Să ne privim cu demnitate și respect unii pe alții. Să ne facem din prețuire și încredere un bun național.
Tocmai când să închei acest text, agenția Associated Press transmitea un reportaj despre noii sclavi din România. Nu voi nega realitatea noastră niciodată, dar să nu ni se arate numai neghina, iar grâul niciodată.
