Sud-africanul Lyall Watson a fost un botanist, biolog, zoolog, etnolog, interesat de fenomenele din natură. În cartea sa, Lifetide (Cursul vieții), el descrie “Efectul celei de-a 100-a maimuțe”. Aplicabil, după cum se vede, și la oameni. Pe la începutul anilor 50, cercetătorii japonezi aruncau cartofi dulci și grâu pe o plajă din insula Kosima. Unde trăiau maimuțe. Cărora le plăceau cartofii dulci, dar nu s-au înghesuit să îi consume fiind plini de nisip.
După un timp, o maimuță tânără a luat cartofii și i-a pus sub un izvor cu apă. A văzut efectul și a continuat să spele cartofii, înainte de a-i mânca. Apoi a învățat-o și pe mama sa și pe alte maimuțe din grup. Și uite așa, s-au format două grupuri: unul care spăla cartofii, și altul care continua să mănânce cartofii murdari.
Comportamentul celei de-a 100-a maimuțe a fost urmărit zeci de ani. Concluzia pentru oameni? După ce un număr de indivizi acumulează noi informații, are loc un salt calitativ în subconștientul colectiv. De aceea e important să evoluăm în permanență. Cât timp mai trebuie să treacă până la apariția celei de-a 100-a maimuțe? Și să învățăm unii de la alții! Și să vedem schimbarea în bine!
