Dacă nu ne adaptăm regulilor lumii în care trăim, rămânem mereu la periferie. Cred că omul se poate schimba în bine, factorul decisiv fiind mintea. Care te poate ajuta să ai o stare de bine, tu cu tine și tu cu ceilalți. Dăm prea mult pe partea materială și ignorăm spiritul. Care ne ajută să supraviețuim. Realitatea nu este una confortabilă. Modernitatea a adus și binele, dar, aproape constant, l-a însoțit de rău.
Ne-am obișnuit să consumăm, să consumăm și iar să consumăm și când nu mai putem să o facem ne încărcăm cu frustrare, sărăcie și recurgem la autoexcludere… Trăim, așa cum spunea papa Mujica, o viață a risipei și irosirii. Am devenit o civilizație împotriva simplității, împotriva ciclurilor naturale, și, chiar mai rău, o civilizație împotriva libertății de a avea timp liber pentru a ne bucura de relațiile interumane și de lucrurile extraordinare: dragostea, prietenia, aventura, solidaritatea și familia…
E adevărat că de un an ne ajută, cu vârf și îndesat și pandemia. Ne-a îndepărtat unii de alții, ne-a împărțit în două tabere, ne-a înmulțit angoasele… Tânjim după viața de mai ieri, ne facem planuri cum să încălcăm regulile, chiar dacă acestea sunt pentru a ne proteja, trăim din conspirații, ne sporim doza de a crede orice. Și cheltuim și consumăm și irosim, pentru că așa ne-am obișnuit. Și lăsăm viața adevărată să moară încet. Este un adevăr dureros, pe care tot mai mulți locuitori ai planetei îl resimt.
